17 mar. 2012
16 mar. 2012
Noua serie a Cassandrei Clare,The Dark Artficies
The Dark Artificies(Artificii Intunecate)este noua serie pe care a anuntat Cassandra Clare ca o va publica dupa ce va termina de scris Instrumente Mortale.
Esentialul:
Seria: o trilogie
Plasata in: Los Angeles,2012
Personaje: Emma Carstairs, Julian Blackthorn, Mark, Helen, Carmen, Olivia, Tiberius, Arthur + more
Publicare: 2015 (Book One)
Synopsis (Book One):
Los Angeles,2012,au trecut cinci ani de la aventurile din Instrumente Mortale si de cand parintii Emmei Carstairs au murit.Dupa toate problemele sangeroase prin care a trecut in copilarie,Emma si-a dedicat viata distrugerii demonilor si sa fie cea mai rapida,cea mai mortala vanatoare de umbre,mai buna decat Jace Lightwood.Crescuta in Institutul din Los Angeles,Emma este asociata cu prietenul ei cel mai bun,Julian,un paratabai.In timp ce Emma ii vaneaza pe cei care au provocat moartea parintilor ei,cautarea duce spre cei in care a avut mereu incredere.In acelasi timp,Emma se indragosteste de Julian-cel mai apropiat prieten al ei si pentru ca este paratabaiul ei,singura persoana pe care Legea vanatorilor de umbre i-o interzice.Situata pe fundalul stralucitor al Los Angelesului de astazi,Emma trebuie sa invete sa se increada in capul si inima ei in timp ce cauta sa descopere asasinii parintilor ei prin cluburile varcolacilor din Sunset Strip si pana in plajele insorite din Santa Monica.
Seria: o trilogie
Plasata in: Los Angeles,2012
Personaje: Emma Carstairs, Julian Blackthorn, Mark, Helen, Carmen, Olivia, Tiberius, Arthur + more
Publicare: 2015 (Book One)
Synopsis (Book One):
Los Angeles,2012,au trecut cinci ani de la aventurile din Instrumente Mortale si de cand parintii Emmei Carstairs au murit.Dupa toate problemele sangeroase prin care a trecut in copilarie,Emma si-a dedicat viata distrugerii demonilor si sa fie cea mai rapida,cea mai mortala vanatoare de umbre,mai buna decat Jace Lightwood.Crescuta in Institutul din Los Angeles,Emma este asociata cu prietenul ei cel mai bun,Julian,un paratabai.In timp ce Emma ii vaneaza pe cei care au provocat moartea parintilor ei,cautarea duce spre cei in care a avut mereu incredere.In acelasi timp,Emma se indragosteste de Julian-cel mai apropiat prieten al ei si pentru ca este paratabaiul ei,singura persoana pe care Legea vanatorilor de umbre i-o interzice.Situata pe fundalul stralucitor al Los Angelesului de astazi,Emma trebuie sa invete sa se increada in capul si inima ei in timp ce cauta sa descopere asasinii parintilor ei prin cluburile varcolacilor din Sunset Strip si pana in plajele insorite din Santa Monica.
Illuminate (Gilded Wings #1) by Aimee Agresti
Haven Terra este inteligenta,invata la un liceu obisnuit.Dar totul incepe sa se schimbe cand implineste 16 ani.Impreuna cu prietena ei cea mai buna Dante si Lance,brilianta si linistita ei colega, este premiata cu un stagiu in marele oras-Chicago-si este trimisa sa locuiasca si sa lucreze intr-un hotel luxos si fitos sub ochii extrem de severi ai conducatorilor hotelului,niste persoane extrem de tinere si perfecte:proprietara hotelului Aurelia Brown,al doilea la comanda,elegantul Lucian Grove si o persoana seducatoare dar misterioasa numita The Outfit.
Cand Haven incepe sa se indragosteasca de Lucian,realizeaza ca aceste persoane extrem de frumoase nu sunt ceea ce par.Cu ajutorul unei carti misterioase,ea descopera o retea de tunele secrete,care o duc la agenda Aureliei si a companiei,care pare sa cumpere suflete.Vor reusi sa o atraga pe Haven si sa o convinga sa li se alature sau se va impotrivi planurilor dracesti ale acestei companii care planuieste sa fure sufletele colegilor ei in seara balului?
Illuminate este primul volum dintr-o saga interesanta despre primul gust pe care il simte un adolescent cand este pentru prima data independent,experimentarea luxului si descoperirea faptului ca avem puteri mai mari decat credem in interiorul nostru.
Trailerul cartii:
Veronica Roth: „Am vrut să explorez natura umană şi pervertirea ei“
Are 22 de ani și deja a cucerit lumea, cu Divergent, primul volum al unei trilogii distopice apărute la editura Leda. La sfârșitul acestei primăveri va apărea Insurgent, cel de-al doilea volum, iar prima carte este deja în curs de ecranizare. Ce și-ar mai putea o scriitoare atât de tânără? Descoperiți răspunsul Veronicăi Roth în acest interviu exclusiv pentru BookMag:
Cum şi de ce ai început să scrii, a existat un anume factor declanşator?
Am început să scriu pentru că am decis că eram prea mare ca să imaginez poveşti în curtea din spatele casei. Apoi am descoperit că puteam crea acele lumi imaginare în scris. Cred că eram în clasa a cincea sau a şasea când am început. Încerc să-mi urmez curiozitatea. Asta am făcut cu Divergent ─ am fost curioasă în privinţa fobiilor şi cum pot fi tratate, şi faptul că am aflat despre asta m-a ajutat să imaginez procesul de iniţiere din facţiunea Neînfricarea. În prezent, mă interesează aurora boreală şi organizarea socială a furnicilor. Habar n-am cum şi-ar putea găsi locul aceste lucruri într-o carte, dar nu-mi fac probleme ─ pur şi simplu caut să aflu ce mă interesează, scriu despre lucrurile la care se întoarce mintea mea, şi apoi văd ce se întâmplă.
De unde te inspiri?
Dintr-o mulţime de locuri. Ascult muzică, citesc. Dar am descoperit că cea mai mare parte a ideilor pentru personaje şi poveste vine din surse mai ciudate ─ Divergent, de pildă,
incorporează, printre altele, ceea ce învăţam la vremea respectivă la psihologie (în mare parte despre terapia cognitiv-comportamentală), ce studiam la orele de engleză (romanele despre ieşirea din adolescenţă) şi lucrurile cu care mă luptam spiritual în acea perioadă (încercând să fac ceea ce trebuie, nereuşind în mod constant, şi întrebându-mă care sunt implicaţiile spirituale ale acestui fapt). Uneori incorporez aceste surse ciudate în mod conştient, iar alteori ele îmi pătrund în minte fără să-mi dau seama, dar nu pot fi inspirată dacă nu absorb informaţii şi observaţii despre lumea din afara paginilor scrise.
Ai crezut dintotdeauna că menirea ta era să scrii literatură pentru tineri sau e vorba doar de povestea aceasta?
Am descoperit că cele mai multe dintre personajele care mă atrag au mai puţin de 18 ani. Există ceva fascinant la această vârstă ─ când eşti suficient de mare ca să iei singur decizii, dar nu suficient de experimentat ca să ştii ce să alegi. Fiecare luptă pare o chestiune de viaţă şi de moarte pentru că este perioada în care te formezi, în care devii ceea ce eşti. Aşadar, personajele, mai degrabă decât altceva, sunt cele care mă determină să scriu literatură pentru tineri. E posibil ca într-o zi asta să se schimbe, dar nu mă bazez pe acest fapt.
Ce te-a atras către distopie? Dacă distopia e „noul modă literară“, cum crezi că va evolua literatura pentru tineri?
Întotdeauna mi-a plăcut genul distopic. Prima mea întâlnire cu el a fost prin The Giver a lui Lois Lowry, o carte plină de forţă, apoi 1984 a lui George Orwell şi Minunata lume nouă a lui Huxley. Dar niciodată nu mi-am spus: vreau să scriu o carte distopică pentru tineri. Când scriam Divergent, nu ştiam că asta era. Eu doar aveam povestea asta în minte, lumea asta şi personajul ăsta, şi s-a întâmplat să ajungă pe piaţă la momentul potrivit. Nu pot să prevestesc cum va evolua literatura pentru tineri, dar prevăd mult mai mult SF, pe lângă distopii, şi sunt foarte încântată şi fericită pentru asta. Sper că aşa va continua!
Divergent poate fi interpretat în multe feluri: politic, filosofic şi spiritual. Când ai început să scrii, era un anume mesaj sau o temă pe care ai vrut s-o transmiţi?
Cred că e mult prea uşor să fii dur sau moralizator dacă vrei să comunici un mesaj într-o carte, aşa că nu o fac. Pentru mine, cel puţin, cărţile pe care le scriu reprezintă doar o explorare a lucrurilor la care mă gândesc, iar speranţa mea e că ele îi vor face pe oameni să se gândească la aceleaşi lucruri. Ceea ce am vrut să explorez în Divergent este natura umană şi felurile în care ne perverteşte cele mai bune intenţii, şi, pe de altă parte, cum în mijlocul haosului pot să apară oameni care fac bine. M-am întrebat ce înseamnă să fii moral, integru ─ mai precis, ce înseamnă să fii curajos ─ şi dacă asta e într-adevăr important. Iar dacă nu e, atunci ce e? Astea sunt întrebările mele. Sper că și cititorii au întrebările lor.
Tris e un personaj cu o voinţă foarte puternică. A fost uşor sau greu de creat? Aveți ceva în comun?
Cu Tris, am păstrat un echilibru între a o înţelege ─ ca să pot scrie uşor din perspectiva ei ─ şi a nu o înţelege ─ pentru a fi motivată să aflu mai multe despre ea. Au existat momente în cursul poveştii când a făcut lucruri la care nu mă aşteptam şi nici nu voiam ca ea să le facă, şi acele momente au fost dificile. Uneori încercam să scriu povestea într-un mod diferit, dar era ca şi cum ea nu m-ar fi lăsat. Întotdeauna trebuia să mă întorc la ceea ce ar fi ales Tris, fie că era o alegere bună sau una proastă.
Tris şi cu mine avem o mulţime de lucruri în comun. Amândouă ne simţim stângace în societate, suntem cam prea serioase pentru binele nostru, tindem să fim directe şi categorice, amândouă simţim nevoia copleşitoare de a ne înfrunta temerile. Ea e mai curajoasă decât mine, dar eu am ceva mai multă compasiune. Cred că mă ajută să înţeleg unele lucruri despre mine, dar în acelaşi timp este suficient de diferită pentru ca eu să consider că fiecare hotărâre pe care o ia e o nouă descoperire.
În cursul scrierii romanului, ţi-ai dat seama că te ataşezi mai mult de un anume personaj? Şi invers, ai descoperit că vreunul te irită?
Există câteva personaje pe care am ajuns să le îndrăgesc. Four, instructorul lui Tris, e unul dintre ele, pur şi simplu pentru că eu simţeam că el a avut o viaţă personală dincolo de ceea ce vedea Tris, cu un trecut pe care ea a reuşit să îl descopere pe măsură ce acţiunea înainta. Chiar şi atunci când nu era în preajma lui Tris, simţeam că ştiu ce face, prin urmare era foarte real pentru mine. Dar în afară de Four, îmi plac adversarii. Eric, de pildă, este groaznic, şi asta îmi place grozav. La fel e şi cu Peter. Singurele personaje care mă irită sunt cele pe care le stăpânesc cu greu, aşa că m-am simţit frustrată în cazul lui Caleb, fratele lui Tris, şi al lui Will, amicul ei. Dar după ce m-am gândit mai bine la povestea lor, am ajuns să-i plac mult mai mult.
Drepturile de ecranizare ale primei cărţi au fost achiziţionate înainte să începi să scrii celelalte două volume ale trilogiei. Faptul că îţi vei vedea personajele prinzând viaţă pe ecran a schimbat firul poveştii? Ai început să scrii mai cinematic?
Ştii, cred că acesta este felul în care scriu eu în mod obişnuit. Cred că uneori ne imaginăm cum se desfăşoară acţiunea, împrejurimile ─ toate lucrurile la care oamenii se gândesc atunci când se face un film, şi pe urmă doar le aştern pe hârtie, aşa că de fapt nimic nu s-a schimbat cu adevărat. Cred că ar fi fost diferit dacă distribuţia ar fi fost stabilită în timp ce eu scriam, pentru că atunci nu aş fi reuşit să separ actorii de personaje, dar acum totul e încă în imaginaţia mea. Nu cred că ar fi îngrozitor, dar aş prefera să păstrez cărţile aşa cum sunt, să nu devină încă ceea ce se întâmplă în lumea reală, ci doar ce se întâmplă în lumea mea imaginară.
Am fost foarte impresionată de Divergent, pentru că ai reuşit atât de multe într-o singură carte ─ şi la Insurgent miza este mai mare. E mai greu să scrii o a doua carte?
Mulţumesc! Cu siguranţă, e mai greu să scriu a doua carte. Am scris prima carte fără să ştiu dacă aveam să las pe cineva să o citească, aşa că m-am simţit suficient de relaxată să mă pot amuza şi să nu mă grăbesc ca să fac greşeli imense. Cu a doua, mi-am impus singură anumite constrângeri, pentru că ştiam că va fi citită. Mi-a luat mult timp ca să-mi dau seama cum să îndepărtez acele constrângeri şi să mă simt liberă să scriu ca înainte. Din fericire, se pare că mi-am regăsit acea libertate.
Perspectiva ta actuală de adult sau perspectiva de adolescent este cea care a dus la crearea facţiunilor? Cine crezi că s-ar potrivi mai uşor unor categorii în societatea noastră contemporană ─ adolescenţii sau adulţii?
Mai degrabă decât vârsta, alte aspecte ale identităţii mele se leagă de facţiuni. Sistemul facţiunilor reflectă convingerea mea despre natura umană ─ că putem transforma chiar şi ceva bine intenţionat precum virtutea într-un ideal sau un lucru malefic. Şi că virtutea ca scop în sine este inutilă pentru noi. Am petrecut o mare parte a adolescenţei încercând să fiu pe cât de „bună” era posibil, pentru a-mi dovedi valoarea oamenilor din jurul meu, mie însămi, lui Dumnezeu, tuturor. Doar acum îmi dau seama că nu sunt în stare să fiu cu adevărat „bună“ şi că motivele mele pentru a căuta să obţin virtutea sunt cele care necesită o rectificare, mai degrabă decât purtarea mea. Într-un fel, Divergent este redarea în scris a acestei înţelegeri a mele ─ toată lumea în societatea lui Beatrice consideră că virtutea este scopul, soluţia finală. Eu cred că asta este puţin deformat. În adâncul inimii toţi iubim şi în acelaşi timp urâm categorisirile ─ ne place să avem un control deplin asupra propriilor identităţi, dar urâm să fim restricţionaţi ─ şi niciodată nu le-am iubit şi le-am urât mai mult decât atunci când eram adolescentă. Aşadar, deşi auzim o mulţime de lucruri despre găşti de liceu, eu cred că adulţii se clasifică între ei la fel de des, doar că în feluri mai subtile. Asta e o tendinţă periculoasă, care începe în adolescenţă.
Ce autori, cărţi sau idei te-au influenţat?
Oh, Doamne, multe! Cărţi: The Giver de Lois Lowry, Minunata lumea nouă a lui Aldous Huxley, 1984 de George Orwell, Ender’s Game de Orson Scott Card, Dune de Frank Herbert, seria Animorfi, Harry Potter, orice de Flannery O’Connor (are un fel incredibil de a te face să urăşti un personaj şi pe urmă să-ţi dai seama că semeni cu el)… aş putea continua la nesfârşit.
Idei: Psihologie! Terapia de expunere, experimentele Milgram privind acordul de supunere în faţa unei autorităţi, tulburările de anxietate, fobiile, dinamica de grup. Credinţa îmi modelează felul în care văd lumea, aşadar în mod inevitabil îmi modelează scrisul, dar asta nu e ceva intenţionat. Conceptul de monomit (am învăţat despre el în clasa a şasea şi nu l-am uitat niciodată). Şi idei de scris: majoratul, influenţa personajelor. O să mă opresc aici.
Ce carte citeşti acum şi cum te-a influenţat ─ dacă a făcut-o?
Tocmai am terminat Imaginary Girls de Nova Ren Suma, pe care aş numi-o „contemporană cu o întorsătură paranormală” sau ceva în genul ăsta. Este despre o fată a cărei soră are un soi de magnetism foarte puternic în interiorul unui anume oraş, şi cum dragostea dintre ele distruge unele lucruri şi reface alte lucruri. A fost plăcut să citesc o carte cu adolescenţi care vorbeşte despre două surori în loc de romance. Este genul acela de carte care te face să îndrăgeşti un personaj şi apoi să urăşti acelaşi personaj şi pe urmă să-l iubeşti din nou ─ asta dovedeşte că oamenii nu sunt doar buni sau răi, ci undeva la mijloc. Imaginary Girls mi-a dat mult de gândit, iar stilul a fost minunat, un lucru care îmi place întotdeauna.
Am mai citit recent The Near Witch de Victoria Schwab. O să încep The Scorpio Races de Maggie Stiefvater. Sunt la jumătate cu The Cloister Walk de Kathleen Norris. Şi abia aştept să citesc The Pledge de Kimberly Derting.
Copilăria ţi-a influenţat scrisul?
Când eram mică, mama mea îmi citea în fiecare seară, aşa că aş putea spune că de acolo a început dragostea mea pentru cărţi. Şi, dacă mă plângeam vreodată că eram plictisită, mama mea spunea: „plictiseala e interzisă“, aşa că bănuiesc că s-ar putea spune că regulile casei noastre cereau să fiu creativă. Dar a funcţionat, pentru că ieşeam afară în fiecare zi şi inventam lumile şi scenariile alea complicate, iar când am crescut prea mare ca să mă mai joc de-a imaginatul, am început să aştern totul pe hârtie. Bună treabă, mami!
Spune-mi câteva dintre cărţile tale preferate. Crezi că influenţa lor se regăseşte în Divergent?
Unele dintre cărţile mele preferate m-au influenţat în Divergent, altele nu. Gilead de Marilynne Robinson şi Wise Blood de Flannery O’Connor, de exemplu, probabil că nu. Dar 1984 de George Orwell, Ender’s Game de Orson Scott Card, The Giver de Lois Lowry? Absolut! M-au ajutat să-mi dau seama ce îmi place şi ce nu în science-fiction şi m-au făcut să înţeleg cât de departe pot merge cu povestea ─ Ender’s Game, de pildă, nu se fereşte niciodată de partea mai întunecată a naturii umane, şi eu am încercat să imit asta.
Ai locuit în Europa, cum te-a influenţat această experiență? (în toamna lui 2011 Veronica Roth a stat o vreme în Cluj-Napoca – n.r.)
Cred că a contat, deşi e puţin cam prea devreme ca să-mi dau bine seama ─ ştiu că pe mine personal m-a influențat în mai multe feluri, şi sunt sigură că îmi va afecta şi scrisul. Ceea ce am scris aici a fost mai profund şi mai sigur de sine, ceea ce e ciudat, căci eu mă simt atât de nesigură în această ţară. Poate că prezenţa mea în România m-a făcut să-mi dau seama că, deoarece sunt atât de multe lucruri pe care nu le înţeleg ─ limba română, limba maghiară, cum e să fii dintr-o ţară care încă nu şi-a revenit pe deplin dintr-un regim comunist cumplit ─ pot să fiu sigură de lucrurile pe care le înţeleg, care sunt poveştile şi personajele mele, şi… limba engleză
Sursa:Bookmag
Cum şi de ce ai început să scrii, a existat un anume factor declanşator?
Am început să scriu pentru că am decis că eram prea mare ca să imaginez poveşti în curtea din spatele casei. Apoi am descoperit că puteam crea acele lumi imaginare în scris. Cred că eram în clasa a cincea sau a şasea când am început. Încerc să-mi urmez curiozitatea. Asta am făcut cu Divergent ─ am fost curioasă în privinţa fobiilor şi cum pot fi tratate, şi faptul că am aflat despre asta m-a ajutat să imaginez procesul de iniţiere din facţiunea Neînfricarea. În prezent, mă interesează aurora boreală şi organizarea socială a furnicilor. Habar n-am cum şi-ar putea găsi locul aceste lucruri într-o carte, dar nu-mi fac probleme ─ pur şi simplu caut să aflu ce mă interesează, scriu despre lucrurile la care se întoarce mintea mea, şi apoi văd ce se întâmplă.
De unde te inspiri?
Dintr-o mulţime de locuri. Ascult muzică, citesc. Dar am descoperit că cea mai mare parte a ideilor pentru personaje şi poveste vine din surse mai ciudate ─ Divergent, de pildă,
incorporează, printre altele, ceea ce învăţam la vremea respectivă la psihologie (în mare parte despre terapia cognitiv-comportamentală), ce studiam la orele de engleză (romanele despre ieşirea din adolescenţă) şi lucrurile cu care mă luptam spiritual în acea perioadă (încercând să fac ceea ce trebuie, nereuşind în mod constant, şi întrebându-mă care sunt implicaţiile spirituale ale acestui fapt). Uneori incorporez aceste surse ciudate în mod conştient, iar alteori ele îmi pătrund în minte fără să-mi dau seama, dar nu pot fi inspirată dacă nu absorb informaţii şi observaţii despre lumea din afara paginilor scrise.Ai crezut dintotdeauna că menirea ta era să scrii literatură pentru tineri sau e vorba doar de povestea aceasta?
Am descoperit că cele mai multe dintre personajele care mă atrag au mai puţin de 18 ani. Există ceva fascinant la această vârstă ─ când eşti suficient de mare ca să iei singur decizii, dar nu suficient de experimentat ca să ştii ce să alegi. Fiecare luptă pare o chestiune de viaţă şi de moarte pentru că este perioada în care te formezi, în care devii ceea ce eşti. Aşadar, personajele, mai degrabă decât altceva, sunt cele care mă determină să scriu literatură pentru tineri. E posibil ca într-o zi asta să se schimbe, dar nu mă bazez pe acest fapt.
Ce te-a atras către distopie? Dacă distopia e „noul modă literară“, cum crezi că va evolua literatura pentru tineri?
Întotdeauna mi-a plăcut genul distopic. Prima mea întâlnire cu el a fost prin The Giver a lui Lois Lowry, o carte plină de forţă, apoi 1984 a lui George Orwell şi Minunata lume nouă a lui Huxley. Dar niciodată nu mi-am spus: vreau să scriu o carte distopică pentru tineri. Când scriam Divergent, nu ştiam că asta era. Eu doar aveam povestea asta în minte, lumea asta şi personajul ăsta, şi s-a întâmplat să ajungă pe piaţă la momentul potrivit. Nu pot să prevestesc cum va evolua literatura pentru tineri, dar prevăd mult mai mult SF, pe lângă distopii, şi sunt foarte încântată şi fericită pentru asta. Sper că aşa va continua!
Divergent poate fi interpretat în multe feluri: politic, filosofic şi spiritual. Când ai început să scrii, era un anume mesaj sau o temă pe care ai vrut s-o transmiţi?
Cred că e mult prea uşor să fii dur sau moralizator dacă vrei să comunici un mesaj într-o carte, aşa că nu o fac. Pentru mine, cel puţin, cărţile pe care le scriu reprezintă doar o explorare a lucrurilor la care mă gândesc, iar speranţa mea e că ele îi vor face pe oameni să se gândească la aceleaşi lucruri. Ceea ce am vrut să explorez în Divergent este natura umană şi felurile în care ne perverteşte cele mai bune intenţii, şi, pe de altă parte, cum în mijlocul haosului pot să apară oameni care fac bine. M-am întrebat ce înseamnă să fii moral, integru ─ mai precis, ce înseamnă să fii curajos ─ şi dacă asta e într-adevăr important. Iar dacă nu e, atunci ce e? Astea sunt întrebările mele. Sper că și cititorii au întrebările lor.
Tris e un personaj cu o voinţă foarte puternică. A fost uşor sau greu de creat? Aveți ceva în comun?
Cu Tris, am păstrat un echilibru între a o înţelege ─ ca să pot scrie uşor din perspectiva ei ─ şi a nu o înţelege ─ pentru a fi motivată să aflu mai multe despre ea. Au existat momente în cursul poveştii când a făcut lucruri la care nu mă aşteptam şi nici nu voiam ca ea să le facă, şi acele momente au fost dificile. Uneori încercam să scriu povestea într-un mod diferit, dar era ca şi cum ea nu m-ar fi lăsat. Întotdeauna trebuia să mă întorc la ceea ce ar fi ales Tris, fie că era o alegere bună sau una proastă.
Tris şi cu mine avem o mulţime de lucruri în comun. Amândouă ne simţim stângace în societate, suntem cam prea serioase pentru binele nostru, tindem să fim directe şi categorice, amândouă simţim nevoia copleşitoare de a ne înfrunta temerile. Ea e mai curajoasă decât mine, dar eu am ceva mai multă compasiune. Cred că mă ajută să înţeleg unele lucruri despre mine, dar în acelaşi timp este suficient de diferită pentru ca eu să consider că fiecare hotărâre pe care o ia e o nouă descoperire.
În cursul scrierii romanului, ţi-ai dat seama că te ataşezi mai mult de un anume personaj? Şi invers, ai descoperit că vreunul te irită?
Există câteva personaje pe care am ajuns să le îndrăgesc. Four, instructorul lui Tris, e unul dintre ele, pur şi simplu pentru că eu simţeam că el a avut o viaţă personală dincolo de ceea ce vedea Tris, cu un trecut pe care ea a reuşit să îl descopere pe măsură ce acţiunea înainta. Chiar şi atunci când nu era în preajma lui Tris, simţeam că ştiu ce face, prin urmare era foarte real pentru mine. Dar în afară de Four, îmi plac adversarii. Eric, de pildă, este groaznic, şi asta îmi place grozav. La fel e şi cu Peter. Singurele personaje care mă irită sunt cele pe care le stăpânesc cu greu, aşa că m-am simţit frustrată în cazul lui Caleb, fratele lui Tris, şi al lui Will, amicul ei. Dar după ce m-am gândit mai bine la povestea lor, am ajuns să-i plac mult mai mult.
Drepturile de ecranizare ale primei cărţi au fost achiziţionate înainte să începi să scrii celelalte două volume ale trilogiei. Faptul că îţi vei vedea personajele prinzând viaţă pe ecran a schimbat firul poveştii? Ai început să scrii mai cinematic?
Ştii, cred că acesta este felul în care scriu eu în mod obişnuit. Cred că uneori ne imaginăm cum se desfăşoară acţiunea, împrejurimile ─ toate lucrurile la care oamenii se gândesc atunci când se face un film, şi pe urmă doar le aştern pe hârtie, aşa că de fapt nimic nu s-a schimbat cu adevărat. Cred că ar fi fost diferit dacă distribuţia ar fi fost stabilită în timp ce eu scriam, pentru că atunci nu aş fi reuşit să separ actorii de personaje, dar acum totul e încă în imaginaţia mea. Nu cred că ar fi îngrozitor, dar aş prefera să păstrez cărţile aşa cum sunt, să nu devină încă ceea ce se întâmplă în lumea reală, ci doar ce se întâmplă în lumea mea imaginară.
Am fost foarte impresionată de Divergent, pentru că ai reuşit atât de multe într-o singură carte ─ şi la Insurgent miza este mai mare. E mai greu să scrii o a doua carte?
Mulţumesc! Cu siguranţă, e mai greu să scriu a doua carte. Am scris prima carte fără să ştiu dacă aveam să las pe cineva să o citească, aşa că m-am simţit suficient de relaxată să mă pot amuza şi să nu mă grăbesc ca să fac greşeli imense. Cu a doua, mi-am impus singură anumite constrângeri, pentru că ştiam că va fi citită. Mi-a luat mult timp ca să-mi dau seama cum să îndepărtez acele constrângeri şi să mă simt liberă să scriu ca înainte. Din fericire, se pare că mi-am regăsit acea libertate.
Perspectiva ta actuală de adult sau perspectiva de adolescent este cea care a dus la crearea facţiunilor? Cine crezi că s-ar potrivi mai uşor unor categorii în societatea noastră contemporană ─ adolescenţii sau adulţii?
Mai degrabă decât vârsta, alte aspecte ale identităţii mele se leagă de facţiuni. Sistemul facţiunilor reflectă convingerea mea despre natura umană ─ că putem transforma chiar şi ceva bine intenţionat precum virtutea într-un ideal sau un lucru malefic. Şi că virtutea ca scop în sine este inutilă pentru noi. Am petrecut o mare parte a adolescenţei încercând să fiu pe cât de „bună” era posibil, pentru a-mi dovedi valoarea oamenilor din jurul meu, mie însămi, lui Dumnezeu, tuturor. Doar acum îmi dau seama că nu sunt în stare să fiu cu adevărat „bună“ şi că motivele mele pentru a căuta să obţin virtutea sunt cele care necesită o rectificare, mai degrabă decât purtarea mea. Într-un fel, Divergent este redarea în scris a acestei înţelegeri a mele ─ toată lumea în societatea lui Beatrice consideră că virtutea este scopul, soluţia finală. Eu cred că asta este puţin deformat. În adâncul inimii toţi iubim şi în acelaşi timp urâm categorisirile ─ ne place să avem un control deplin asupra propriilor identităţi, dar urâm să fim restricţionaţi ─ şi niciodată nu le-am iubit şi le-am urât mai mult decât atunci când eram adolescentă. Aşadar, deşi auzim o mulţime de lucruri despre găşti de liceu, eu cred că adulţii se clasifică între ei la fel de des, doar că în feluri mai subtile. Asta e o tendinţă periculoasă, care începe în adolescenţă.Ce autori, cărţi sau idei te-au influenţat?
Oh, Doamne, multe! Cărţi: The Giver de Lois Lowry, Minunata lumea nouă a lui Aldous Huxley, 1984 de George Orwell, Ender’s Game de Orson Scott Card, Dune de Frank Herbert, seria Animorfi, Harry Potter, orice de Flannery O’Connor (are un fel incredibil de a te face să urăşti un personaj şi pe urmă să-ţi dai seama că semeni cu el)… aş putea continua la nesfârşit.
Idei: Psihologie! Terapia de expunere, experimentele Milgram privind acordul de supunere în faţa unei autorităţi, tulburările de anxietate, fobiile, dinamica de grup. Credinţa îmi modelează felul în care văd lumea, aşadar în mod inevitabil îmi modelează scrisul, dar asta nu e ceva intenţionat. Conceptul de monomit (am învăţat despre el în clasa a şasea şi nu l-am uitat niciodată). Şi idei de scris: majoratul, influenţa personajelor. O să mă opresc aici.
Ce carte citeşti acum şi cum te-a influenţat ─ dacă a făcut-o?
Tocmai am terminat Imaginary Girls de Nova Ren Suma, pe care aş numi-o „contemporană cu o întorsătură paranormală” sau ceva în genul ăsta. Este despre o fată a cărei soră are un soi de magnetism foarte puternic în interiorul unui anume oraş, şi cum dragostea dintre ele distruge unele lucruri şi reface alte lucruri. A fost plăcut să citesc o carte cu adolescenţi care vorbeşte despre două surori în loc de romance. Este genul acela de carte care te face să îndrăgeşti un personaj şi apoi să urăşti acelaşi personaj şi pe urmă să-l iubeşti din nou ─ asta dovedeşte că oamenii nu sunt doar buni sau răi, ci undeva la mijloc. Imaginary Girls mi-a dat mult de gândit, iar stilul a fost minunat, un lucru care îmi place întotdeauna.
Am mai citit recent The Near Witch de Victoria Schwab. O să încep The Scorpio Races de Maggie Stiefvater. Sunt la jumătate cu The Cloister Walk de Kathleen Norris. Şi abia aştept să citesc The Pledge de Kimberly Derting.
Copilăria ţi-a influenţat scrisul?
Când eram mică, mama mea îmi citea în fiecare seară, aşa că aş putea spune că de acolo a început dragostea mea pentru cărţi. Şi, dacă mă plângeam vreodată că eram plictisită, mama mea spunea: „plictiseala e interzisă“, aşa că bănuiesc că s-ar putea spune că regulile casei noastre cereau să fiu creativă. Dar a funcţionat, pentru că ieşeam afară în fiecare zi şi inventam lumile şi scenariile alea complicate, iar când am crescut prea mare ca să mă mai joc de-a imaginatul, am început să aştern totul pe hârtie. Bună treabă, mami!
Spune-mi câteva dintre cărţile tale preferate. Crezi că influenţa lor se regăseşte în Divergent?
Unele dintre cărţile mele preferate m-au influenţat în Divergent, altele nu. Gilead de Marilynne Robinson şi Wise Blood de Flannery O’Connor, de exemplu, probabil că nu. Dar 1984 de George Orwell, Ender’s Game de Orson Scott Card, The Giver de Lois Lowry? Absolut! M-au ajutat să-mi dau seama ce îmi place şi ce nu în science-fiction şi m-au făcut să înţeleg cât de departe pot merge cu povestea ─ Ender’s Game, de pildă, nu se fereşte niciodată de partea mai întunecată a naturii umane, şi eu am încercat să imit asta.
Ai locuit în Europa, cum te-a influenţat această experiență? (în toamna lui 2011 Veronica Roth a stat o vreme în Cluj-Napoca – n.r.)
Cred că a contat, deşi e puţin cam prea devreme ca să-mi dau bine seama ─ ştiu că pe mine personal m-a influențat în mai multe feluri, şi sunt sigură că îmi va afecta şi scrisul. Ceea ce am scris aici a fost mai profund şi mai sigur de sine, ceea ce e ciudat, căci eu mă simt atât de nesigură în această ţară. Poate că prezenţa mea în România m-a făcut să-mi dau seama că, deoarece sunt atât de multe lucruri pe care nu le înţeleg ─ limba română, limba maghiară, cum e să fii dintr-o ţară care încă nu şi-a revenit pe deplin dintr-un regim comunist cumplit ─ pot să fiu sigură de lucrurile pe care le înţeleg, care sunt poveştile şi personajele mele, şi… limba engleză
Sursa:Bookmag
13 mar. 2012
Sunteti pregatiti pentru final?(1)
Zilele trec si ne apropiem cu pasi repezi de finalul fantasticei serii de filme bazate pe cartile lui Stephenie Meyer.Finalul pare a fi dramatic,sunteti pregatiti?
Daca nu ati vazut prima parte e timpul sa o faceti pentru ca este superba:
Daca nu ati vazut prima parte e timpul sa o faceti pentru ca este superba:
11 mar. 2012
Sneak peaks(1)
Cu fiecare episod care trece suntem din ce in ce mai aproape sa aflam cine este de fapt A.Acesta este ultimul episod care ne sta in cale.
Embrace (The Violet Eden Chapters #1) by Jessica Shirvington
Acest volum este primul din trilogia Jessicai Shirvington,despre care va voi mai vorbi si in viitor.
Totul incepe cu o soapta:"E timpul ca tu sa stii ce esti..."
Violet Eden se teme de ziua celei de a saptesprezecea aniversari.Dupa toate astea,este foarte greu sa te bucuri de ziua care marcheaza moartea mamei tale.De parca asta n-ar fi fost de ajuns cosmaruri o bantuie in somn si o lasa cu rani foarte reale.Incepe sa-i apara un tatuaj parca pictat cu cerneala neagra,care urca spre bratele sale.
Violet este determinata sa gaseasca mai multe raspunsuri,dar nimic nu o poate pregati pentru adevar.Baiatul de care a crezut ca se poate indragosti si-a tinut in tot acest timp identitatea secreta:este doar pe jumatate om,si la fel si ea.
Lupta veche de secole intre ingerii cazuti si umanitate si-a ales noul luptator.E o lupta pe care Violet nu si-o doreste,dar isi traieste viata dupa doua reguli:sa nu fuga si sa nu abandoneze lupta.Cand ingerii cauta razbunarea si oamenii sunt luptatorii,poti sa faci lucruri mult mai rele decat sa pariezi pe Violet Eden.
Trailer:
Tu carei factiuni apartii?
E timpul sa joci ceva super distractiv pe Facebook.Daca ti-a placut Divergent si vrei sa iei testul pe care l-a dat Tris trebuie sa treci de cele 4 intrebari si sa aflii carei factiuni apartii.Eu sunt se pare,un neinfricat.
Astept ca fiecare dintre voi care a vazut aceasta postare sa lase un comentariu de un singur cuvant,cu factiunea din care face parte.Succes!!!
Astept ca fiecare dintre voi care a vazut aceasta postare sa lase un comentariu de un singur cuvant,cu factiunea din care face parte.Succes!!!
Castul de la Beautiful Creatures
Tocmai am aflat ca rolurile pentru Ethan Wate si Lena Duchannes au fost acordate urmatorilor actori:
“Ethan” – Jack O’Connell
“Lena” – Alice Englert
si restul castului:
Doamna Lincoln si Seraphine-Emma Thompson
“Ethan” – Jack O’Connell
“Lena” – Alice Englert
si restul castului:
Doamna Lincoln si Seraphine-Emma Thompson
9 mar. 2012
Interviuri cu autori favoriti(3)
Hei a trecut mult timp de cand am postat ultima oara in cadrul acestei rubrici,dar ma bucur ca o pot face din nou.De aceasta data,invitata noastra este Rachel Caine.Aplauze!
Thank you,Rachel!!!
Date despre autoare:
Rachel Caine, pe adevăratul ei nume Roxanne Longstreet Conrad, este o autoare americană de SF, fantasy, suspans şi horror, care publică din 1991 sub mai multe pseudonime. Pe lângă seria Vampirii din Morganville, Rachel Caine este autoarea şi a popularei serii Weather Warden, care cuprinde Ill Wind, Heat Stroke, Chill Factor, Windfall, Firestorm, Thin Air, Gale Force, Cape Storm şi Total Eclipse. Sub pseudonimul Julia Fortune publică romane tie-in, după producţii cinematografice sau TV de succes, cum ar fi Sacrifice Moon (Stargate SG-1), 2004. Rachel şi soţul ei, artistul iluzionist R. Cat Conrad, locuiesc în Texas, împreună cu iguanele lor, Popeye şi Darwin, cu un mali uromastyx numit (cât se poate de adecvat) O’Malley şi cu o ţestoasă-leopard botezată Shelley (după poet, fireşte). Vă invităm să-i vizitaţi website-ul la adresa www.rachelcaine.com şi pagina de pe MySpace, www.myspace.com/rachelcaine.
Si acum interviul(10 din 10)cum v-am obisnuit:
1.Buna,Rachel,cum te simti sa fii o autoare de bestselleruri?Banuiesc ca e grozav!
1.Este un sentiment unic si foarte coplesitor...inseamna ca foarte multe persoane au contribuit la succesul meu.Nu sunt eu,sunt persoanele care citesc si cumpara carti,si niciodata nu uit acest lucru.Intr-un mod ciudat,este intr-un fel infricosator...trebuie sa traiesti intotdeauna cu acest nume si sa tii cont ca nu-ti poti dezamagi cititorii.
2.Cartile tale sunt atat de cautate in tara noastra si de abia asteptam un nou volum din seria Vampirii din Morganville.Felul tau de a scrie e ca un drog,ne face sa vrem mai mult si mai mult.
2.Ce compliment frumos!Sunt doar surprinsa ca persoane de pe tot globul adora seria mea despre un mic orasel din Texas...pare foarte ciudat si minunat pentru mine.
3.Scrii o multime de serii Morganville Vampires,Weather Warden,Outcast Season si o noua serie Revivalist.E dificil sa scrii atat de multe serii?
Care iti place mai mult?Care e favorita ta?
3.Provocarea de a scrie atat de multe serii deodata este timpul,care nu este niciodata suficient!!!Trebuie sa scriu cate o carte la trei luni si pe langa asta trebuie sa calaoresc,sa fac publicitate cartii,sa am un blog,sa trimit emailuri fanilor.Asa ca e destul de greu sa-ti gasesti echilibru uneori.Dar nu intotdeauna partea cu scrisul e grea,imi place sa scriu diferite tipuri de carti si serii-ma face sa-mi pastrez mintea limpede si sa nu explodez din cauza unui set de personaje.Cat despre favorita mea,nu am una.Imi place cea pe care o scriu la momentul respectiv.Nu cred ca am voie sa am favorite,chiar!
4.Cat de multe volume vor fi in seria Vampirii din Morganville?Cum se vor numi urmatoarele carti din serie?
4.Vor fi cel putin 15 carti in aceasta serie.Volumul 11,care de abia a aparut in SUA si Anglia in noiembrie 2011,se numeste Last Breath.Volumul 12,care va aparea in martie 2012,se numeste Black Dawn si volumul 13 se va numi Bitter Blood.
5.Despre ce este vorba in noua ta serie?
5.The Revivalist series este despre o tanara femeie,care lucreaza ca director funeral si afla ca seful ei are un antidot care poate reinvia mortii si-l foloseste pentru a invia mortii,pe bani,pentru ca trebuie sa ia doza zilnic sau se descompun si mor(in consecinta).Din nefericire,descoperire facuta,are consecinte drastice asupra ei,care devine curand dependenta de drog si lucreaza pentru compania care l-a dezvoltat,in timp ce cauta sa gaseasca o cale de a supravietui,de una singura.
6.Ce crezi despre tara noastra,Romania?Ai scrie o poveste care sa aiba actiunea plasata aici?
6.Mi-ar placea la nebunie sa vizitez Romania.Din ce am auzit si am citit este o tara frumoasa,foarte bogata in istorie.Sper sa pot aranja o vizita anul viitor(2013).Cred ca daca as vedea tara,m-ar putea ajuta sa stiu ce fel de poveste as vrea sa spun.
7.Intotdeauna m-am intrebat,ce v-a inspirat sa scrieti seria Vampirii din Morganville?
7.Am fost invitata sa scriu o carte pentru adulti si n-am stiut daca o sa o pot face,desi am mai scris povesti cu vampiri in trecut,insa nu stiam daca sunt suficient de originale...Asa ca am vorbit cu un prieten despre asta intr-o lunga calatorie cu masina ,si stabilit detaliile despre oras si problemele legate de vampiri la inceput,iar mai apoi,am adaugat personajele umane.Asa ca eu consider ca datorez totul prietenului meu.
8.Vrei sa scrii noi carti pentru seriile deja incepute,sau ne pregatesti o noua poveste?
8.In acest momnet lucrez la volumul 13 din seria Vampirii din Moganville,Bitter Blood,si lucrez in acelasi timp la un alt fel de poveste,tot young adult,fiind o repovestire a operei Romeo si Julieta,plasata in aceasi perioada,la Verona.Sunt foarte incantata de noul proiect!
9.Vreau sa te intreb ceva si sa-mi raspunzi cat se poate de sincer.Care este seria ta favorita?
9.Am asa de mult.The Harry Dresden books by Jim Butcher, the Sookie Stackhouse and Harper Connolly books by Charlaine Harris, the Scarlet Pimpernel series by Baroness Orczy, the Beautiful Creatures series by Kami Garcia and Margaret Stohl, the Vampire Academy Books by Richelle Mead, the Four Horsemen series by Jackie Kessler, the Newsflesh series by Mira Grant ...N-as putea alege una singura!
10.In final as vrea sa stiu daca planuiesti sa vii in Romania?
10.Da,de abia astept sa va vizitez tara,dar din pacat anul acesta e foarte incarcat,dar cu siguranta in 2013 imi voi face timp.
8 mar. 2012
BĂIAT RĂU + FATĂ CUMINTE = CHIMIE PERFECTĂ
O poveste provocatoare şi pasională despre ce poţi descoperi când priveşti dincolo de suprafaţa lucrurilor
CHIMIE PERFECTĂ, volumul 1 din seria omonimă de Simone Elkeles
O iubire imposibilă, Romeo şi Julieta, West Side Story, băiat rău întâlneşte fată cuminte – Atenţie! seria Chimie perfectă decolează!
La Liceul Fairfield dintr-o suburbie a oraşului Chicago, toată lumea ştie că între elevii veniţi din sudul oraşului şi cei din nord există o reacţie cam sulfuroasă. Aşa încât atunci când Brittany Ellis, şefa majoretelor, şi Alex Fuentes, membru al unei bande de cartier, sunt obligaţi să fie parteneri de laborator la orele de chimie, consecinţele se anunţă explozive, iar descoperirile sunt surprinzătoare.Reputaţia impecabilă a lui Brittany e doar o aparenţă, iar statutul de băiat rău al lui Alex ascunde de fapt dorinţa lui de a renunţa la loialitatea faţă de banda din care face parte. Şi, atunci când sunt împreună, viaţa parcă are sens.
Niciunul dintre cei doi adolescenţi nu este însă pregătit pentru cea mai surprinzătoare dintre toate reacţiile chimice – iubirea. Pot ei să spargă tiparele şi să înlăture prejudecăţile care ameninţă să-i ţină la distanţă?
O carte pentru băieţi răi şi fete cuminţi, pentru băieţi buni şi fete rele, o carte pentru băieţi şi fete, care a cucerit cititorii şi blogosfera!
„Adolescenţii care gustă poveştile de iubire vor devora cartea precum o îngheţată într-o zi călduroasă de vară.” – BCCB
„Elkeles se întrece pe sine cu această poveste de iubire născută sub o stea nenorocoasă.” – Romantic Times
„A descrie acest roman drept o poveste de iubire arzând la foc înăbuşit este prea puţin.” – SLJ
„… numeroase scene fierbinţi şi pline da savoare… care te fac să parcurgi cartea cu sufletul la gură.” – Kirkus Reviews
„Nu cunosc nicio adolescentă căreia această poveste de iubire să nu-i placă.” – Read Space
„După trei capitole, NU am mai putut lăsa cartea din mână. A o limita la scânteile dintre cele două personaje ar însemna să-i facem o mare nedreptate. M-am trezit recitind aceeaşi pagină iar şi iar, ATÂT de bună mi s-a părut. N-am mai făcut asta de la saga Amurg.” – Chasing Heroes
„Toţi adolescenţii ar trebui să citească această carte pentru a explora adevărurile despre prima impresie, prima iubire, prima pierdere şi orice altă primă experienţă din viaţă. Pe tot parcursul ei, poţi discerne cu uşurinţă ceva din Fairfield în orice alt oraş, în cei doi adolescenţi confuzi, Alex şi Brittany, pe oricine altcineva, precum şi câte ceva din partea bună a acestor lucruri în toată această istorie ce spulberă orice stereotipii şi depăşeşte orice aşteptare.” – Reading Rocks
„Lectura perfectă de luat la plajă şi una pe care o puteţi adăuga, fără urmă de îndoială, pe lista de cărţi de citit în vacanţa de vară!” – Lost Between the Pages
„Cea mai minunată poveste de dragoste despre adolescenţi pe care am citit-o vreodată.” – J Is Looking for J
„Unele părţi ale cărţii m-au făcut practic să uit că o citeam, atât de mult m-am implicat în poveştile acestea de viaţă… Dacă vă plac romanele pentru tineret şi în special cele de dragoste, acesta este cu siguranţă unul remarcabil.” – J. Kaye’s Book Blog
„E prima carte de Simone Elkeles pe care o citesc şi trebuie să recunosc c-o să le aştept cu nerăbdare pe următoarele. O recomand călduros.” – A Passion for Books
„Chimie perfectă este o poveste minunat scrisă, intensă şi emoţionantă, care atinge coarda sensibilă. Cei doi îndrăgostiţi fără speranţă dărâmă barierele sociale şi rasiale dintre lumile lor, luptând pentru finalul fericit pe care îl merită din plin.” – Happily Ever After
Pentru mai multe informaţii despre autoare şi cărţile ei, accesaţi ww.perfectchemistrythebook.com şi www.simoneelkeles.net.
La pescuit in desert!!!
O poveste despre pescuitul la muscă şi urzeli politice, despre neaşteptate acte de eroism şi o dragoste… şi despre încercarea de a face imposibilul posibil: La pescuit de somon în Yemen de Paul Torday.
Înainte să vezi filmul poţi citi cartea!
Comandă acumPreţ: 15 lei
Coperta ultimului volum din seria Cronicile Casterilor,Beautiful Redemption
Acesta este ultimul volum din aceasta serie senzationala,care va incepe sa fie ecranizata la New Orleans,in luna aprilie a acestui an.Mie mi se pare frumoasa si de abia astept sa mai apara un volum la noi.
Umbra noptii de Andreea Cremer
Navigam pe siteul editurii Litera si am fost surprins sa vad o carte pe care v-am mai prezentat-o si in cadrul rubricii Ora varcolacilor(1).Este vorba despre seria Nightshade,foarte populara peste granite.Este o serie despre varcolaci,care pare a fi un adevarat succes.Umbra noptii este primul volum dintr-o urmatoare trilogie.
În vreme ce alte adolescente visează cu ochii deschiși la băieți, Calla Tor își cunoaște deja destinul: la terminarea liceului, fata-lup va deveni partenera masculului alfa Ren Laroche, alături de care va conduce o nouă haită de lupi Gardieni, luptând umăr la umăr pentru a apăra, chiar cu prețul vieții, locurile sacre ale Păzitorilor.
Dar, după ce încalcă legile străvechi ale stăpânilor ei salvându-l de la moarte pe frumosul muritor Shay, încetul cu încetul, Calla începe să pună la îndoială soarta care i-a fost hărăzită, propria existență și întreaga ei lume. Secrete adânc îngropate ies ușor-ușor la suprafață și, odată cu ele, devine tot mai clar că nimic nu este ceea ce pare a fi. Ea știe că, dacă ascultă chemarea inimii, va pierde totul – poate chiar și propria viață. Merită oare o iubire interzisă sacrificiul suprem?
”O lume seducătoare, complicată, în care oamenii sunt pionii unei puternice haite de vârcolaci și nimic nu este ceea ce pare. Am stat cu sufletul la gură până la ultima pagină.” Becca Fitzpatrick, autoarea seriei Îngerul Nopții
”O inteligentă reconstrucție a trecutului în notă fantastică, pusă în scenă în prezent... o carte pentru romanticii incurabili, cărora le plac eroinele aflate în plin conflict între dragoste și datorie, frământate de pasiuni toride, dar înnăbușite.” L.A. Times
”Romanul de debut al lui Andrea Cremer pune mister și pasiune într-o experiență a autodeterminării.” Publishers Weekly
Trădare, pierdere, suferință, spaimă. Cum poate rămâne în viață o dragoste supusă la atâtea încercări? Continuarea în cartea a doua, Blestemul Lupilor.
Daca nu recunoasteti cartea dupa nume,probabil ca-i stiti coperta:
În vreme ce alte adolescente visează cu ochii deschiși la băieți, Calla Tor își cunoaște deja destinul: la terminarea liceului, fata-lup va deveni partenera masculului alfa Ren Laroche, alături de care va conduce o nouă haită de lupi Gardieni, luptând umăr la umăr pentru a apăra, chiar cu prețul vieții, locurile sacre ale Păzitorilor.
Dar, după ce încalcă legile străvechi ale stăpânilor ei salvându-l de la moarte pe frumosul muritor Shay, încetul cu încetul, Calla începe să pună la îndoială soarta care i-a fost hărăzită, propria existență și întreaga ei lume. Secrete adânc îngropate ies ușor-ușor la suprafață și, odată cu ele, devine tot mai clar că nimic nu este ceea ce pare a fi. Ea știe că, dacă ascultă chemarea inimii, va pierde totul – poate chiar și propria viață. Merită oare o iubire interzisă sacrificiul suprem?
”O lume seducătoare, complicată, în care oamenii sunt pionii unei puternice haite de vârcolaci și nimic nu este ceea ce pare. Am stat cu sufletul la gură până la ultima pagină.” Becca Fitzpatrick, autoarea seriei Îngerul Nopții
”O inteligentă reconstrucție a trecutului în notă fantastică, pusă în scenă în prezent... o carte pentru romanticii incurabili, cărora le plac eroinele aflate în plin conflict între dragoste și datorie, frământate de pasiuni toride, dar înnăbușite.” L.A. Times
”Romanul de debut al lui Andrea Cremer pune mister și pasiune într-o experiență a autodeterminării.” Publishers Weekly
Trădare, pierdere, suferință, spaimă. Cum poate rămâne în viață o dragoste supusă la atâtea încercări? Continuarea în cartea a doua, Blestemul Lupilor.
Daca nu recunoasteti cartea dupa nume,probabil ca-i stiti coperta:
La multi ani de 8 martie!
Vreau sa fac acest post special pentru toate cititoarele si blogaritele din Romania,care isi serbeaza astazi ziua!Le multumesc citioarelor fidele ale blogului(sunt cateva)pentru ca-mi aprecieaza munca si vreau sa stie ca si ele sunt apreciate.
Nu prea am mai postat in ultima vreme pentru ca am foarte multe lucruri de facut.De abia apuc sa mai stau si eu cateva clipe si pe deasupra sunt si blonav.Despre recenzii,nici nu se mai poate pune problema,desi acum citesc o carte minunata oferita de editura Rao,Daca as ramane.Multumesc!
Si as vrea sa luati imaginea de mai jos,ca un buchet din partea mea.Inca o data,la multi ani!!!
Nu prea am mai postat in ultima vreme pentru ca am foarte multe lucruri de facut.De abia apuc sa mai stau si eu cateva clipe si pe deasupra sunt si blonav.Despre recenzii,nici nu se mai poate pune problema,desi acum citesc o carte minunata oferita de editura Rao,Daca as ramane.Multumesc!
Si as vrea sa luati imaginea de mai jos,ca un buchet din partea mea.Inca o data,la multi ani!!!
5 mar. 2012
Setea de Carrie Jones,acum in librarii de la editura Rao!!!
Nu este greu să observi influenţa lui Stephenie Meyer asupra acestui roman: tatăl vitreg al Zarei a murit, mama ei nu poate avea grijă de ea, aşa că ajunge să locuiască cu bunicii într-un mic orăşel din Maine. Nick, un vârcolac chipeş, îi salvează viaţa dintr-un accident de maşină, iar pe de altă parte, ceva pare să se înfiripe între ea şi eminentul Ian, un coleg de liceu. Din păcate, pe urmele Zarei se află o prezenţă malefică – un rege al zânelor. Iar acesta nu este deloc o creatură inofensivă şi delicată. Atunci când regele nu are de partea sa o regină mai mult timp, dorinţa lui e una singură: să-şi satisfacă pofta de sânge uman, iar în cazul de faţă, curmând vieţile celor doi la care Zara ţine. Se va preda ea oare în faţa acestui pseudo-vampir pentru a-i putea salva pe cei iubiţi? O poveste plină de suspans despre sacricificii.
Motive pentru care sa cumparati aceasta carte:
Setea de Carrie Jones este din punctul meu de vedere,una dintre cele mai inedite aparitii ale acestui inceput de an.
1. Ar trebui sa strangeti banuti pentrua aceasta carte este pentru ca are o descriere interesanta,care te poarta cu gandul la o lume noua si fascinanta,cu personaje frumoase.
2.Are majoritatea recenzilor de pe Goodreads favorabile(vezi aici)
3.Cartea face parte dintr-o serie de patru volume,dintre care,ultimul va aparea in acest an.
O carte de exceptie in curand la Litera!!!
Ce-ai face dacă propria ta soră ar dispărea într-o bună zi fără urmă?
Când află că sora ei mai mică a dispărut, Beatrice Hemming se întoarce cu primul avion acasă, la Londra. În scurtă vreme, Tess este găsită moartă, aparent o sinucidere, iar poliția închide dosarul. Convinsă că sora ei nu s-ar fi sinucis niciodată, Beatrice se mută în apartamentul lui Tess și pătrunde tot mai adânc în viața și în secretele acesteia, în încercarea de a-l descoperi singură pe criminal. Pe urmele lui Tess, Beatrice află despre relația ei ascunsă, despre participarea ei la un experiment medical, dar se afundă tot mai mult într-o întunecată cameră a oglinzilor, plină de revelații tulburătoare.Căutând cu disperare adevărul despre moartea surorii ei, va reuși oare să se redescopere pe sine?
„Captivant și plin de stil, Sora se află în punctul acela destul de greu de atins în care romanul polițist și marea literatură se întâlnesc.“ Jeffery Deaver
„Un thriller gotic excepțional... care ascunde, deopotrivă, o forță devastatoare.“ The Guardian„Lupton construiește suspansul nu numai în jurul subiectului și al deznodământului său brutal, ci și în jurul caracterelor...“ The New York Times„Scris cu forța și cu eleganța unei tinere Daphne du Maurier, romanul este excelent și anunță un talent cu adevărat original.“ Daily MailRoman publicat în 30 de țări
Rachel Caine-noutati editoriale,marturisiri
Autoarea fenomenului Vampirii din Morganville,a facut un mic filmulet in care vorbeste despre ce anume se va intampla in serie in continuare.Atentie,aceast videoclip nu ofera spoilere!!!
De asemenea,ea a publicat cel de al patrulea volum din seria Outcast Season,pe care sper sa vi-o prezint cat se poate de curand.
De asemenea,ea a publicat cel de al patrulea volum din seria Outcast Season,pe care sper sa vi-o prezint cat se poate de curand.
2 mar. 2012
Trailer pentru ultimele doua episoade din acest sezon Pretty Little Liars
E vremea adevarului!Au mai ramas doar doua episoade pana vom afla cine este cu adevarat A?Aveti vreo banuiala?Atunci impartasitini-o intr-un comentariu.Eu,inca nu am nicio idee despre cine ar putea fi.
Episodul se numeste-Eye of Beholder si are urmatoarea descriere:
Aria, Emily, Hanna si Spencer sunt in lupta pentru aflarea raspunsurilor despre ce stia Alison inainte sa moara.Totul ia o intorsatura ciudata cand apare un personaj important din trecutul lui Ali,Duncan,care pare sa stie toate raspunsurile pe care le vor fetele.Dar pot ele avea incredere in el si sa lase garda jos?Si abia incep sa aiba incredere in Duncan,cand Jason gaseste o geanta in gunoi,ce ii apartine lui Alison.In acelasi timp reintoarcere lui Toby aduce o surpriza teribila,cu un final periculos.
Episodul se numeste-Eye of Beholder si are urmatoarea descriere:
Aria, Emily, Hanna si Spencer sunt in lupta pentru aflarea raspunsurilor despre ce stia Alison inainte sa moara.Totul ia o intorsatura ciudata cand apare un personaj important din trecutul lui Ali,Duncan,care pare sa stie toate raspunsurile pe care le vor fetele.Dar pot ele avea incredere in el si sa lase garda jos?Si abia incep sa aiba incredere in Duncan,cand Jason gaseste o geanta in gunoi,ce ii apartine lui Alison.In acelasi timp reintoarcere lui Toby aduce o surpriza teribila,cu un final periculos.
