DETALII CARTE:
Gen: YA/Romance/Contemporary
Data publicarii : 26 februarie 2013
Nr. pagini : 336
Editura: St. Martin's Griffin
Puteti cumpara cartea de AICI( Books-Express)
sau AICI( Book Depository)
RECENZIE...
Îmi amintesc o după-amiază petrecută cu câinele meu în
timp ce scriu aceste prime rânduri. Îmi amintesc cum mângâiam alți câini mai
micuți, cum am văzut câinele meu venind spre mine și oprindu-se în dreptul meu.
S-a oprit și și-a apleacat capul ca
să-mi atingă mâna întinsă. A început să latre și am zâmbit. Animalele au nevoie
de afecțiune. Afecțiunea e ceva ce fiecare dintre noi caută. Iubirea e ceva ce
fiecare își dorește să găsească. Citind romanul acesta al lui Rainbow Rowell
realizez că iubirea nu e suficient a fi căutată, iubirea trebuie găsită și
păstrată, iar în cele din urmă ocrotită.
Ceea ce Eleanor și Park m-au făcu să înțeleg este că iubirea e o torță, o torță
ce-ți umple viața de lumină și face ca tot cenușiul...să dispară.
Trebuie să
recunosc că mă simt de-a dreptul răvășit de această carte. E genul acela de
roman care cu siguranță îți rămâne în minte și în suflet mult timp. Cred că
de-a cum în colo când o să citesc un YA Romance o să compar întotdeauna aceea
carte cu Eleanor & Park. Ceea ce consider că este foarte greu de realizat
la o carte este să treci cititorul prin toate stările posibile. Rowell reușește
cu succes să facă acest lucru. M-a înveselit, am râs, au fost momente din acelea
dulci în care eram ceva gen "iui!", am plâns și am fost cu sufletul la gură până
la ultima pagină. Dar, să termin cu vorbăria pentru că voi vreți să știți de ce
mi-a plăcut, nu-i așa?
Holding Eleanor’s hand is like
holding a butterfly. Or a heartbeat. Like holding something complete, and
completely alive.
CAM DESPRE
CE E VORBA...
Tot ce
trebuie să știți despre acțiunea cărții se află în următoarele fraze. Eleanor e
noua fata din oraș, dar totul se schimbă într-o zi spre școală, în autobuz.
Park e băiatul din spatele autobuzului, băiatul care vrea să fie invizibil
pentru că dacă nimeni nu te poate vedea nimeni nu te poate ochi și apoi
distuge. Numai că Park se înșeală...Pentru Eleanor Park nu este invizibil.
Eleanor îl vede și atunci totul începe. Nimic nu va mai fii la fel...
“Why do you like me?”[…]
“I
don’t like you,” he said” I need you.”
PERSONAJELE
și RELAȚIILE DINTRE ELE...
+ Oh,
Doamne! Oh, Doamne! Oh, Doamne! Deci...nu pot să cred cât de bine au fost
conturate personajele. Nu-mi vine să cred cât de reale sunt fiecare și cât de
bine am ajuns să știu relațiile dintre ele. Mă simt de parcă în momentul în
care am început să citesc cartea asta eu sunt persoana nouă care urcă în
autobuzul condus de Rainbow Rowell, în care pasagerii nu sunt altcineva decât
personajele.
Mi s-a
părut foarte fain faptul că personajele principale, Eleanor și Park, sunt un
cuplu real, cu care toată lumea poate să empatizeze. Eleanor nu e fata care
când iese din sala de clasă tot holul cade în fața ei. Park nu e tipul
musculos, rău, seducător, față de care ea simte o atracție dar și o teamă. Nu.
Niciun clișeu. Eleanor nici măcar nu e descrisă ca fiind frumoasă, Eleanor e
pur și simplu Eleanor. Eleanor e fata ciudată care devine frumoasă pentru că
Park o iubește. Și asta cred că e de apreciat.
“I don’t
like you, Park,” she said sounding for a second like she actually meant it.”
I…”-her voice nearly disappeared-“sometimes I think I live for you.”
SPOILER
ALERT!!!!
Eleanor În
primele câteva pagini ale romanului, primul sentiment pe care l-am simțit
pentru acest personaj este milă. Mi-a fost milă de ea și aș fi vrut să aibă o
viață mai bună. Aș fi vrut să nu aibă un tată vitreg dobitoc, aș fi vrut să
aibă un tată care să țină la ea chiar dacă e recăsătorit, aș fi vrut să aibă o
mamă care să lupte pentru ea. Aș fi vrut să aibă o periuță de dinți...un
telefon mobil acasă. Mi-a plăcut faptul că ea este o fată normală. Nu e o fată
care are prea multă încredere în ea, nu e o fată care distuge tot. Nu, e o fată
timidă, e o fată bună, care e chiar la început descrisă de Park ca fiind
ciudată, nu foarte drăguță, dar care devine frumoasă în special prin dragostea
pe care Park i-o poartă. Și asta cred că e extraordinar.
Park N-am
știut ce să cred la început despre el. N-am știut la ce să mă aștept. Dar, cu
fiecare pagină care trecea am început să țin la el la fel de mult ca la
Eleanor. E cu adevărat un tip drăguț care ține la Eleanor. Park e pe jumătate
korean, pe jumătate american. Dar, nici viața lui Park nu e perfectă, sau cel
puțin așa crede el până o întâlnește pe Eleanor.
Park e unul dintre cei doi băieți ai unei
familii extraordinare. El are o problemă de personalitate pentru că are
aspectul unui korean și deci, are impresia că arată ca o fată, iar pe deasupra crede că tatăl lui îl disprețuiește pentru că nu e mai băiețos. Dar, cu cât citim mai
mult din carte cu atât realizăm că acest lucru nu este deloc adevărat. Park are
o familie minunată, o familie fericită în care sper eu după finalul cărții,
printre litere și Eleanor trăiește.
-
Deci
trebuie să recunosc că am fost foarte team Eleanor în cartea asta. Fata asta a
trecut prin atâtea. Eleanor nu merită să fie poreclită în toate felurile de
Tina. Eleanor nu merită să fie
batjocorită. Dar, lucrurile astea se întâmplă și trebuie să le recunoaștem.
Viața la școală nu e întotdeauna un câmp cu flori. Totuși, nu-mi vine să cred
că până la urmă am ajuns să-mi placă de Tina, am ajuns să-mi fie milă de ea, să-mi
dau seama că-i pare rău pentru ce îi făcuse lui Eleanor și că și ea trecea
printr-o situație similară cu tatăl ei vitreg.
Am ajuns
la discuția cu tatăl vitreg...ce pot
să spun?! Rainbow a construit un personaj ca dinamita, instabil, nu glumă. Ceea
ce îl face real este faptul că este bun și rău în același timp.Știam încă din
primele pagini ale cărții că Eleanor îl ura pentru ce-i făcuse. Știam că are
momente de nebunie( dacă vă mai aduceți aminte de momentul în care a ieșit pe
terasă să îi împuște pe copiii care nu voiau să plece de pe terenul de baschet
din fața casei noaptea sau episodul de Crăciun cu prăjitura de dovleac) Trebuie
să recunosc că a fost un moment în care mi-a părut rău de el și am crezut că
ține la copiii într-un fel( când le cumpără cadoruile de Crăciun). Am crezut că
totuși are o parte umană, dar, Doamne fereste de așa ceva. Omul ăla e un demon.
Trebuie să recunosc că până aproape de finalul cărții am sperat că poate cum
conducea după ce băuse să facă un accident și să moară ca familia lui Eleanor
să rămână în casa lui, fericită fără un alt tată vitreg în viitor.
SPOILER ALERT TERMINAT!!!
Eleanor was right. She never looked nice. She
looked like art, and art wasn’t supposed to look nice; it was supposed to make
you feel something.
STILUL DE
SCRIERE...
Romanul este narat din două perspective care sunt
paralele, dar se intersectează din când în când. În cazul ambelor perspective
este folosită narațiunea la persoana a treia, iar modul de expunere care
predomină este dialogul. Doamne, și ce dialog, ce replici faine, ce personaje
inteligente și sweet în același timp. Ca să nu mai spun că am avut așa multe
pasaje pe care a trebuit să mă opresc să le fotografiez pe telefon.
Ceea ce vedeți între paragrafe
reprezintă citatele mele preferate din roman. <333
Eleanor
looked hard at him.” Are you kidding? Tina’s a monster. She’s what would happen
if the devil married the wicked witch, and they rolled their baby in a bowl of
chopped evil.”
SPOILER ALERT!!!
MOMENTE
FAVORITE...
E destul
de greu să alegi un moment preferat dintr-o carte pe care ai adorat-o de la un
capăt la celălalt. Dar, totuși, acestea reprezintă momentele mele favorite în
ordinea apariției lor în roman.
1) Park
care dădea paginile mai încet pentru ca Eleanor să poată să citească peste
umărul lui a fost un moment extraordinar
2) În
aceași timp, mi s-a părut un moment foarte frumos când a început să-i aducă
benzi desenate și casete lui Eleanor
3) Mi-a
plăcut momentul acela când el i-a spus că miroase ca vanilia. Dar, în același
timp mi-a părut rău de Eleanor pentru că nu avea bani să cumpere un parfum, si se dădea cu pudră de vanilie pentru a mirosi frumos
4) Mi-a plăcut când au început să se sărute și se
tot întrebau dacă sunt sau nu împreună
5) Mi
s-a părut amuzant cum se tot certau deși în tot timpul cât erau certați se
gândeau unul la celălalt
6) Mi-a
plăcut că mamei lui Park nu i-a plăcut la început de Eleanor, dar că și-a dat
seama că a judecat-o greșit în cele din urmă. Chiar a fost extraordinar cum, în
final, a ajuns să se vadă pe sine într-o variantă mai tânără în Eleanor
7) Foarte
amuzante erau momentele în care mama lui Park o aranja pe Eleanor împreună cu
Park și Eleanor fugea de machiaje ca pisica de apă.
8) Mi-a
plăcut când mama lui Park i-a trimis în oraș la pizza sau oriunde numai să nu
stea cu ea acasă
9) Mi-a
plăcut că Park a susținut-o în momentul în care a avut aceea problemă cu tatăl
ei vitreg. A fost cute și sweet în același timp.
Mi-a plăcut totul și nu am
suficiente cuvinte să descriu cât de mult. Superlativul nu pare de ajuns.
SPOILER ALERT TERMINAT!!!
He
pressed his forehead against hers until it hurt.” Don’t even say her name,” he
said” She’s nothing and you’re… everything. You’re everything, Eleanor.”
Eleanor & Park este o poveste care ți se ancorează în suflet, o poveste care te
emoționează și te învață sau îți reamintește ce înseamnă să iubești. În același
timp, consider că este un roman despre autodescoperire, despre curaj, dar în
același timp despre toleranța față de ceilalți.
Eleanor & Park e un roman care te învață că dragostea se clădește
din cărămizi mici și că chiar și cea mai mică clipă contează.
Aș
încheia prin a spune exact ceea ce Park a spus când a fost întrebat de
profesorul de engleză de ce este Romeo și Julieta de William Shakespear o
poveste de dragoste ce a dăinuit în timp:Pentru
că oamenilor le place să-și amintească ce înseamnă să fii tânăr. Și
îndrăgostit. Iar, Eleanor & Park reușește să facă acest lucru.
RATING...
Surprinzator, nu-i asa?
Spuneți-mi cum vă pare această carte? Ați vrea să o citiți? Ați citit-o deja, dacă da, spune-ți care este momentul vostru favorit din carte.
GENERAL OPINION AND RATING Nu m-am așteptat să-mi placă atât de mult. Sincer să fiu, am fost destul de sceptic în legătură cu această carte. Am crezut că formatul ar putea afecta frumusețea cărții. Din contră. Mi s-a părut că J.K. Rowling a reușit să scrie un roman echilibrat. A fost amuzant(Ron în special). A fost surprinzător.(ajungi să-ți pese de unele personaje pe care le-ai disprețuit în celelalte cărți). Înțelegi că oricât de rău ar fi cineva, există o fărâmă de dragoste în sufletul lui care îl face bun(nu dau detalii :)) ).Am revăzut unele dintre personajele care s-au sacrificat pentru un scop măreț. Credeți-mă, unele momente chiar îți frâng inima...
