Recenzie "Mantuitorul Dunei"(Dune#2) de Frank Herbert

"Viata nu este o problema pe care trebuie sa o rezolvam,ci o realitate pe care trebuie sa o traim"-Frank Herbert

 O sa incep prin a multumi sponsorului blogului,editura Nemira,pentru ca mi-a oferit sansa de a citit aceasta continuare extraordinara a primului volum al seriei Dune.Multumesc!

Carte aparuta la EDITURA NEMIRA,COMANDATI DE AICI!

Rezumat(nu recomand cititea celor care nu au citit volumul 1):

 Viata lui Paul Arteides,alias Muad'dib,s-a schimbat.Dar asta nu ar trebui sa ne surprinda avand in vedere ca a devenit Imparat in urma casatoriei aranjate cu fiica Imparatului Padisah al IV-lea.In doispezece ani,nu doar Dune-care a devenit o planeta mult mai prospera in care apa nu mai este doar un vis ci si o realitate- s-a schimbat,ci si Paul.El a descoperit ca viata in palat poate fi mult mai periculoasa decat cea in desert unde singurii inamici sunt viermii.
 Dupa moartea primului lor copil,Chani nu a mai adus niciun prunc pe lume.In schimb Irulan,se arata din ce in ce mai dornica sa devina mai mult decat o sotie de forma,o adevarata amanta.E oare dispus Paul sa sacrifice dragostea lui atat de pura pentru Chani-concubina sa fremena- pentru a aduce mostenitori pe tron?
 Intre timp,toti dusmanii sai s-au aliat intr-o Conspiratie din care faceau parte Benne Gesseritul,Benne Theilaxu si Ghilda.Planul lor este sa-l distruga pe Paul prin intermediul lui Irulan.Iar dorinta lui Paul de a avea un mostenitor i-ar putea ajuta foarte mult.
 Intriga porneste in momentul in care Ghilda ii ofera un cadou Imparatului,un vechi prieten,pe Duncan Idaho,dar stapanit de un ghola.Cum intentioneaza Theilaxuenii sa-l foloseasca?Il va distruge pe Paul sau pe Alia-care simte o puternica atractie fata de ghola?Sau pe amandoi?
 Fremenii s-ar putea sa nu-l mai poata salva de aceasta data de inamicii care se ridica,mai ales ca inamicul numarul unu,este chiar el.Cum iti poti invinge sinele?

Impresii(ce cred eu):
 Volumul doi al unei serii este de obicei un pic mai slabut decat primul.Ei bine,nu e si cazul sagai Dune,care ramane la fel de interesanta si captivanta pana la volumul doi.Un singur lucru am sa reprosez autorului:numarul mult mai mic de pagini(treisute) fata de primul volum care a avut nouasute.Doar atat pot sa-i reprosez:ca nu m-a lasat sa petrec mai mult timp alaturi de personajele care mi-au devenit atat de dragi.Ca si in cazul primului volum,autorului nu ii este teama sa puna pe hartie fiecare idee care ii vine.Actiunea incepe un pic mai tarziu decat in prima carte-abia dupa pagina cincizeci.E de inteles faptul ca si-a luat un numar de pagini in care sa povesteasca evenimentele anterioare,mai ales ca volumul doi a aparut la patru ani diferenta de primul.

  Pot sa spun cu toata sinceritatea ca aceasta serie a devenit una dintre favoritele mele.Este genul de serie pe care-cum am spus si la primul volum-SA O AI IN BILIOTECA,TREBUIE SA O CITESTI SI NU AI CUM SA NU-TI PLACA!

 Nu prea am mai citit eu pana acum carti SF pentru ca mi-am imaginat intotdeauna ca romanele din acest gen sunt la fel ca filmele:cu efecte speciale de proasta calitate si o poveste previzibila.In orice caz o sa incerc sa ma uit la ecranizarea primului volum intr-un weekend liber.Unic la Frank Herbert este stilul de a povesti intamplarile din prisma fiecarui personaj.M-a facut sa-mi placa si personajele negative-lucru care nu prea mi se intampla.Perspectiva de narare a intamplarilor fiind din fata,cititorul cunoscand mai multe decat personajele insesi.Consider ca seria Dune este-asa cum o numeste Washington Post-"cea mai bogata fesca zugravita vreodata de un scriitor SF si totodata o poveste care te cucereste prin actiune si prin reflectiile filozofice"

Personajele:te cuceresc prin replicile lor care reprezinta de fapt,reflectii filozofice la viata in sine.Ele evolueaza repede si unele care nu mi-au placut prea mult in primul volum au ajuns sa devina favoritele mele in cel de al doilea.Mi s-a parut fascinanta faptul ca autorul continua seria cu cartea a doua dupa patru ani si totusi in carte au trecut doisprezece.Mi-a placut sa-l vad pe Paul in ipostaza de barbat,nu doar a unui baietel care a trecut prin multe.Cel mai mult evolueaza Paul si eu cred ca personajul serveste proverbului care spune ca puterea ii schimba pe oameni.Am descoperit o caracteristica specifica lui George R.R.Martiin in acest al doilea roman:autorul nu ezita
sa-si ucida personajele.

Stilul de a scrie al autorului:usor de citit,dar totusi greoi din cauza descrierilor filozofice care te fac sa meditezi la niste teme fundamentale ale vietii.Nu insista foarte mult pe descriere ci pe naratiunea la persoana a treia(prin care reuseste sa transmita punctul de vedere al mai multor personaje in acelasi timp legate de o anumita problema)si dialog(prin care practic face actiunea mai interesanta).

Tema romanului este viata.Autorul prezinta urcusurile si coborasurile vietii intr-un decor al altei planete la o perioada foarte mare de timp in viitor.El reuseste sa ne arate ca viata nu este niciodata plictisitoare si ca lucrurile nu se petrec niciodata de doua ori la fel.Oamenii se schimba si evolueaza-unii in bine,altii in rau.

Nota:E evident ca aceasta carte primeste de la mine punctaj maxim:5/5 stelute.

Posted in: Recenzii