De ce citesc?

    

   În timp ce citeşti o carte,o lume,un univers cu totul nou se deschide în mintea ta.Te înrobeşte şi te fascinează.E ca o călătorie cu un carusel,există suişuri şi coborâşuri,există obstacole şi drum liber,există lumină şi întuneric,dar nimic dintre acestea nu poate exista dacă nu-ţi asumi riscul de a urca în acel carusel.

   Cărţile nu sunt doar o adunatură de foi legate între 2 coperte.Cărţile sunt obiecte care servesc unui scop mai mare decat acela de a fi citite.Ele formează,cu fiecare pagina rasfoită,harta sufletului nostru.Se creează caractere umane,începem să ne diferenţiem chiar şi prin limitele minţii noastre.Cărţile ne influenţează viaţa,ne ghidează către o cale mai buna.Cărţile îţi dau sansa de a trăi mai multe vieţi în una singura.Viaţa noastră ar putea fi o carte.De unde să ştim dacă nu suntem doar nişte personaje care sunt manipulate de un maestru păpuşar?De ce am crede că avem libertatea de a alege când asta ar putea fi doar o impresie transmisă de un creator?.Dacă ne-am născut din cuvintele negre de pe o foaie albă?Ei bine,cu toate acestea,lectura este şi sper să rămână pasiunea mea.

   Nu mi-a plăcut întotdeauna să citesc.Nu mi-au plăcut niciodată cărtile obligatorii pe care le aveam de citit la şcoală.Întotdeauna am considerat că cititul trebuie să aibă legătură cu noi,cu alegerea de a citi acea carte.Lectura este o pasiune,iar o pasiune se naşte din flăcările inimii noastre,nu din constrângere sau obligaţie.Cititul ar trebui să fie o decizie,nu ceva impus.Însă,am început să citesc în urmă cu câţiva ani.Atunci,odată cu răsfoirea primelor pagini din Jurnalele Vampirilor volumul 1:"Trezirea"de L.J. Smith,s-a născut şi pasiunea mea pentru lectură.Bineînţeles,mai călătorisem până atunci şi în alte lumi care m-au înduioşat(Heidi),dar niciodată până în acel moment nu am simţit dorinţa aceea puternică de a afla finalul poveştii.

   Şi astfel,dorinta de a descoperi noi lumi şi noi personaje s-a născut.Încetul cu încetul,cititul începuse să devină ceva frecvent pentru mine.Cititul nu mai era doar un obicei,ci o pasiune.Şi din cenuşa acelei pasiuni
s-a născut blogul acesta,pe care îl citeşti chiar acum.Şi totuşi,nu am stabilit de ce citesc?

   Cu fiecare carte pe care o citim mai adăugăm o cărămidă imaginaţiei noastre.Imaginaţia ne măreşte limitele minţii.Cu ajutorul ei,o carte poate deveni un fluture,ale cărui aripi să fie filele.Odată citit primul cuvânt dintr-o carte,aceasta ar prinde viaţă,iar acel fluture m-ar purta în spatele său,într-un zbor lin,prin universul de personaje,tendinţe şi idei.

  Îmi place să uit pentru scurt timp de lumea reală.Îmi place să am momente de linişte departe de realitatea nu tocmai blândă.Când citeşti o carte,parcă uiţi de lume,uiţi de probleme.Este ca un pui de somn într-o mare a ficţiunii.Atâta timp cât dormi,problemele par să dispară,chiar dacă atunci când te trezeşti ele sunt încă acolo.

   Da,cred că romanele ne oferă clipe de răgaz,momente în care să ne vindecăm rănile sufletului.Sufletul nostru este ca o coală de hârtie.Odată ce ai îndoit coala,aceasta nu mai revine la forma iniţială,dar cuvintele din cărţi ne mângâie sufletul,ne tămăduiesc rănile.Chiar dacă nu va mai fi niciodată la fel,rănile se vor vindeca,iar gândul ne va fi luat de la durere şi vom fi absorbiţi de universul nemărginit al cărţii.

   Lectura ne permite să ne abatem pe cărarea nebătătorită a necunoscutului.O carte bună are în primul rând nevoie de mister.Trebuie să te facă să doreşti să mai dai o pagină la o parte.Pesonajele vor încerca să descopere adevărul despre un eveniment,iar pentru aceasta vor trebui să aleagă drumul mai puţin umblat.Călătoria către lumina crudă a adevărului este de multe ori un drum iniţiatic,în care descoperim adevărata faţă a personajelor.Şi astfel,am ajuns la următorul motiv...

   Personajele te fascinează.De unele te îndrăgosteşti,pe altele le urăşti şi de multe ori eşti surprins de evoluţia lor.Personajele din cărţi sunt ca oamenii,asemenea nouă şi reflectă într-un anumit mod adevărata faţă a societăţii în care trăim.De câte ori citesc,îmi place să fac comparaţii între personajele din carte şi oamenii pe care îi cunosc.Şi,spre surprinderea mea câteva chiar se aseamănă.Autorul ascunde în spatele personajelor(care pot fi privite ca nişte măşti)caractere şi tipuri umane.

  Citind îmi îmbunătăţesc vocabularul,dau înţelesuri noi cuvintelor şi îmi este mai uşor să-l aleg pe cel potrivit din marea de cuvinte.Pot să transform o propoziţie care nu e frumoasă în una care să te emoţioneze,care
să-ţi facă sufletul să tremure.Cu un vocabular bogat poţi fii creator,poţi lega cuvintele şi să le faci să înflorească din sămânţa îngropată în pământ.

   Cititul nu doar măreşte limitele imaginaţiei,ci ne umple sufletul de emoţie.Îmi aduc şi acum aminte tristeţea pe care am simţit-o în momentul în care am citit romanul "Se numea Sarah"de Tatiana de Rosnay.Cuvintele păreau să danseze pe file după muzica tristă reverbată de gândurile autoarei,aşezate pe hârtie.

   Doar prin lectură poţi descoperi poveşti minunate scrise de persoane sensibile,care pot construi în mintea lor un univers ce mie,în timp ce citesc,să-mi pară real.E greu să construieşti o lume,care să răsară asemenea unui castel în departare,din cuvinte.E şi mai greu să nu o laşi să dispară din mintea cititorului după ce a citit ultimul capitol.Îi admir pe autorii care reuşesc să facă acest lucru.

  Cartea este o cheie a cunoaşterii.Citind,putem descoperi istoria omenirii.Putem păşi în Verona,pentru a vedea cu ochii noştri povestea de dragoste a lui Romeo şi a Julietei,sau la Wuthering Heights pentru a revedea drama prin care au trecut Catherine si Heathcliff.Romanul nu doar transmite sentimente,prezintă personaje şi actiuni,el îţi permite să păşeşti cu un felinar în mână prin întunericul trecutului,pentru a-i descoperi tainele,pentru a vedea că  modul de viaţa s-a schimbat,dar oamenii,nu.

 Fiecare carte ascunde în interiorul ei o parte din sufletul creatorului.Sentimentele sunt ascunse în spatele unor cuvinte,alcătuite din "slovă de foc şi slovă făurită",cum spunea Tudor Arghezi.Nu e suficient doar să lecturăm o carte,e nevoie să înţelegem ceea ce ea este menită să ne transmită.Fiecare autor scrie o carte sau o poveste pentru că are ceva de spus.Noi trebuie sa intelegem acel ceva.

                                            "Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
                                            Făr-a cunoaşte că-n adâncul ei
                                            Zace mânia bunilor meï."-Testament de Tudor Arghezi

P.S:Sper că v-a plăcut acest articol.Vă rog să lăsaţi şi voi un comentariu în care să vă spuneţi părerea despre articol,sau chiar să răspundeţi la întrebarea:"De ce citim?"

Posted in: