Disponibil la: Editura Trei
Traducator:Ana Antonescu
Numar de pagini:656
Anul aparitiei:2013
Referinte critice:
"Ca un maestru,Dicker alterneaza epocile,registrele stilistice(raporul politiei,transcrierea unui interogatoriu,extrase din roman) si exploreaza America in toate excesele ei-mediatice,literare,religioase,meditand in acelasi timp,asupra conditiei scriitorului.O lectie de scris si o lectie de viata" -L'Express
Recenzie:
In momentul in care am terminat de citit
cartea,dupa ce am inchis-o si m-am mai uitat cateva secunde la coperta,inainte
de a o pune in biblioteca,m-am simtit trist.Am simtit efectul colectiv al
tuturor actiunilor din carte intr-o singura secunda.Da,poate ca "Adevarul despre cazul Harry
Quebert" nu este o carte cu un limbaj extraordinar,dar te emotioneaza
prin evenimente,nu prin cuvinte.Te simti ravasit dupa ce ai citit ultimul
cuvant,dupa ce intelegi cu adevarul povestea tragica a Nolei pentru ca realizezi
ca viata pe care o ai tu,indiferent de cate momente intunecate are,trebuie
pretuita.Te invata ca indiferent de cat de greu e ziua de azi,"Si maine e
o zi",cum spunea Scarlet O'Harra in romanul "Pe aripile vantului".
Daca ar fi sa incadrez romanul intr-un gen,as
spune ca este un roman despre scrierea unui roman,un roman dramatic,un roman de
dragoste si abia in ultimul rand,un roman politist.Si de ce am spus ca
"abia in ultimul rand un roman politist"?Pentru ca povestea este
independenta de episodul uciderii Nolei,accentul nefind pus in prim plan pe
investigatie,ci pe aflarea povestii Nolei,o fata care sfarseste intr-un mod
tragic,desi poate nu merita.
1975:
Harry Quebert,un barbat de 34 de
ani,scriitor,ajunge in oraselul Aurora.E in pana de inspiratie,asta pana o
intalneste pe Nola Kellergan,o adolescenta in varsta de 15 ani.Harry se
indragosteste iremediabil de Nola,fiecare clipa pe care o petrecea alaturi de
ea,aducandu-i inspiratia de care avea nevoie pentru scrierea romanului sau.Un
roman dedicat povestii lor de iubire.
2008:
Marcus Goldman,un prieten al celebrului
scriitor Harry Quebert,cel mai bun student al acestuia,primeste un telefon si
afla despre Nola.El pleaca in Aurora si vorbeste cu prietenul sau.E hotarat
sa-i indrepte numele,dar pentru asta trebuie sa-si asume riscul unei anchete
periculoase pe cont propriu.Ce trebuie el sa afle?Ce s-a intamplat in vara
anului 1975?Cine era aceea Nola Kellergan?Si cum se scrie un roman de succes?
Alternanta dintre trecut si prezent este ca
un joc de tenis in care mingea este trimisa in parti diferite ale terenului,iar
spectatorul(in acest caz cititorul) se pierde intre povesti si nu simte ca
prezentul este mai interesant decat trecutul,sau viceversa.Ritmul actiunii este
alert.Chiar daca cartea contine elemente politiste,nu este o poveste tipica
pentru ca romanul are actiune inca din primele pagini,chiar daca spre
final,totul incepe sa se accelereze.
Personajele dau dovada de
complexitate,fiind foarte bine conturate.Dicker pune accentul pe latura umana a
fiecaruia.Nu avem un personaj care sa fie doar pozitiv,care sa nu fi facut
niciodata nimic rau.Din contra,fiecare locuitor al orasului Aurora are cate un
secret.Personajele secundare au un rol la fel de important ca si cele
principale de-a lungul romanului si in conturarea actiunilor din vara lui '75.Nimeni
nu detine un rol mai putin important pentru ca fiecare personaj e un suspect si
prin amintirile lor,Marcus reuseste sa ne faca sa traim in Aurora in vara
anului 1975 si sa o cunoastem pe frumoasa Nola.
Povestea de iubire este una foarte
frumoasa.Cand am ajuns la ultimul capitol m-am simtit la fel de emotionat ca
dupa ce am vazut filmele "O plimbare de neuitat"si "Dear
John".Este impresionant ce sunt in stare sa faca oamenii pentru
iubire.Acesta e inca un lucru pe care trebuie sa-l admirati la opera lui
Dicker,el nu are un stil extraordinar de a scrie,dar prin actiunile unor
personaje chiar te poate face sa tremuri sau sa te emotioneze pana la
lacrimi.Chiar a reusit sa ma surprinda ca printr-un stil atat de simplu de a
scrie a reusit sa scrie o carte atat de complexa.
Pentru a mentine ritmul alert al
actiunii,Dicker trece de la un stil functional la altul:de la beletristic la
publicistic,apoi administrativ in timpul interogatorilor.In plus,capitolele
sunt numerotate de la 31 la 1 pentru a da senzatia unei numaratori inverse pana
la epilog unde intrebarile ramase sunt clarificate.
Daca ar fi sa modific ceva din aceasta
carte,as modifica un singur lucru:
-Exista
un moment in carte in care Nola face ceva pentru un adult.Mi s-a parut o actiune
fara un anumit motiv,negandita,dar la care se face de foarte multe ori referire
in carte;
O carte care incearca sa te invete cum sa scrii
un roman de succes.Fiecare capitol e in acelasi timp si o lectie de
scris.Autorul marturiseste ca a incercat sa numeroteze capitolele invers in
incercarea de a lasa cele mai bune sfaturi pentru final.
"Adevarul
despre Cazul Harry Quebert"este un roman
dinamic(lucru dovedit si de premiul Goncuort des Lycéens),un roman complex,care
ascunde secrete(Grand Prix du roman de l'Academie Française 2012).Este o
poveste de dragoste,o poveste trista despre viata,totul fiind prezentat in
contextul unei disparitii misterioase.Daca cauti o carte care sa te tina cu
sufletul la gura pana la ultima pagina,care sa te surprinda la fiecare pas si
sa te emotioneze in unele momente,atunci acest roman este alegerea perfecta.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Fiecare gând e important pentru mine! =)