Imi cer scuze,dar am cam neglijat aceasta rubrica in ultima vreme asa ca o sa ma revansez acum,oferindu-va primul capitol dintr-o serie pe care editura Leda o va publica anul viitor.Da,ati ghicit,e vorba despre Private de Kate Brian.Nu o sa scriu prea mult pentru ca stiu ca ce va intereseaza cel mai mult pe voi este capitolul.Bucrati-va de el!
ACOLO UNDE FRUMUSTETEA TRAIESTE...
De unde vin eu,totul este cenusiu:mallurile,soselele cu patru benzi,apa din lacul din centrul orasului,chiar si lumina soarelui.De abia ca primim o primavara si niciodata o toamna.
Frunzele cad incet din copacii bolnaviciosi,la inceputul lui septembrie,inainte ca ele sa aiba sansa de a-si schimba culoarea.Ele se rostogolesc lin peste case si acoperisuri,toate in acelasi fel.
Daca vrei sa vezi frumustete in Croton,Pennysilvania,trebuie sa stai in dormitorul tau de 10 pe 10,in casa plictisitoare cu etaj in care locuiesti si sa inchizi ochii.Trebuie sa-ti folosesti imaginatia.Unele fete se vad mergand pe un covor rosu alaturi de un iubit star de cinema sau un cantaret foarte cunoscut de muzica pop.Altele,sunt sigura, isi imagineaza ca ar calari cai albi,cu coronite pe cap.Tot ce mi-am putut eu imagina toata clas a 9a a fost asta:
Easton Academy
Cum m-am regasit acolo,in locul visurilor mele,in timp ce colegii mei de clasa intrau in liceul Croton High,nu sunt inca sigura.Probabil ca are legatura cu talentele mele la fotbal si lacrosse,notele mel mari si excelenta scrisoare de recomandare primit a de la senioara care a absolvit Easton,Felicia Reynolds(fosta prietena a fratelui meu Scott)si la inceput un pic din partea tatalui meu.Dar,ajunsa aici,nu imi mai pasa.Eram acolo si locul acela era cel la care visasem.
In timp ce tatal meu isi conducea Subarul pe strazile insortie din Easton,Conecticut,singurul lucru pe care il puteam face era sa-mi presez nasul pe geam,nasul meu incepand sa semene cu al unui caine.Magazinele aveau haine colorate in vitrine si geamuri care sclipeau.Luminile care erau aprinse de o parte si de cealalta a strazii erau de moda veche,desi acum erau electrice,dar erau candva aprinse de un barbat calare.Flori frumoase,de culoare rosie,atarnau de acestea,transmitandu-mi un aer vechi.Chiar si trotuarele erau frumoase,si ici colo rasareau copaci cu coroana verde.Sub umbra acestor copaci,un grup de fete de varsta mea mergeau cu stil spre un magazin care se numea Sweet Nothings,tinand in maini poseste de firma,un pulover fiecare si cate o fusta destul de scurta.Ma simteam ca si cum nu as fi apartinut acestui loc cu blugii mei Lee si un tricou albastru.Nu mi-am dorit niciodata mai mult sa traiesc intr-un asemenea loc.Nu-mi venea sa cred ca in scurt timp,voi crede.Am simtit ceva cald in interiorul pieptului meu.Ceva ce am simtit din ce in ce mai putin in ultimii ani,dupa accidentul mamei mele.Am recunoscut acest sentiment pe care obisnuiam sa-l numesc speranta.
Poti ajunge la academia Easton pe un drum cu doua benzi,care duce de la oras spre dealurile din apropiere.Un mic semn lipit de o piatra,marca intrarea in scoala.ACADEMIA EASTON-INFIINTATA IN ANUL 1858,scria cu litere mari.Semnul era acoperit de o ramura a unui copac,ca si cum vroiau sa arate ca daca ai mai fost aici stiai ce te asteapta si daca nu,ei bine,aveai sa afli.Tatal meu a oprit masina sub o arcada de caramida si am fost socata.Rau.Aici cladirile erau facute din caramida si piatra,acoperite de acoperisuri cu tigla.Aici erau intrari vechi cu arcada,usi din lemn masiv cu manerul din metal,poteci pietruite prin niste gradini cu flori.Tot ce vedeam era perfect.Nimic nu imi aducea aminte de casa.
-Reed,tu esti exploratorul.Unde sa ma duc?m-a intrebat tatal meu.
Harta de orientare de la Easton,a devenit un ghemotoc de hartie in palma mea.Am deschis-o de parca nu as fi memorat-o de zece ori pana acum.
-Fa-o la dreapta dupa fantana,incercand sa par mai calma decat eram in realitate.Dormitoarele fetelor din al doilea an de studiu sunt ultimele din cerc.A condus acolo l-am indrumat eu sa o faca.O fata cu parul blond, statea si privea in timp ce un barbat,tatal ei?,soferul ei?,scotea din portbagaj o valiza Louis Vuitton.Tatal meu a fluierat.
-Oamenii astia stiu cu siguranta cum sa traiasca,si brusc am fost iritata de veneratia lui pentru aceste persoane.Si-a scos capul afara pe geam pentru a privi spre marele turn cu ceas,care stiam,dupa nenumaratele ore de studiu al catalogului de informatii Easton,ca marca biblioteca.
Tot ce vroiam sa spun era:"T-a-t-a!!!",dar am spus:
-Stiu.
El avea sa plece in curand si daca as fi tipat la el,aveam sa regret,cand voi fi in acest loc rupt dintr-o carte.In plus,nu cred ca fetele de genul celor pe care am vazut-o spun:"T-a-t-a!"
In afara celor trei mari cladiri cu dormitoare,care stateau in jurul cercului,familiile se pupau,se imbratisau si isi intrebau copii daca nu cumva au uitat ceva.Baieti imbracati in pantaloni scurti si tricouri loveau cu piciorul o minge de fotbal.Cateva profesoare stateu langa fantana si-si sopteau ceva una alteia la ureche.Cateva fete bogate stateau impreuna si priveau cataloage cu haine de ultimul ragnet.
Ma holbam la acele fete si ma intrebam daca pana maine aveam sa le cunosc,daca una dintre ele avea sa ajunga prietena mea.Nu am avut niciodata multe prietene.Eram genul de fata singuratica,fiindca asa fusese, nevoita.Asa puteam tine la distanta persoanele de casa mea,de mama mea si cel mai important de mine.Plus,ca nu eram interesata de lucrurile care le interesau in general pe fete:barfitul si rasfoitul revistelor gen Us Weekly.
Cand eram acasa,obisnuiam sa ma inteleg mai bine cu baietii.Ei nu simteau nevoia sa-mi puna intrebari,sa se uite in camera mea sau sa stie toate detaliile intime ale vietii mele.Asa ca in special umblam cu Scott si prietenii lui,in special cu Adam Robinson,cu care mi-am dat intalniri toata vara si care este un senior la Croton High anul acesta.Cred ca faptul ca m-am despartit de el si ca am venit aici nu ma face singura fata care a avut vreodata un prieten senior,care ma ducea la scoala in fiecare zi si fetele cadeau pe spate de frumusetea lui.Da,cu siguranta cadeau.
De asta am venit aici.Pentru ca speram sa fie ceva diferit.Sigur ca va fi?Cum putea sa nu fie?Tatal meu a oprit masina intre un Land Rover si o limuzina neagra.Am privit cu admiratie peretii din caramida ai dormitorului in care imi voi petrece viata in urmatorul an.Geamurile erau deschise si se auzea din interior o muzica puternica
-Ei bine,iata-ne aici!se uita la mine.Esti sigura ca vrei sa faci asta,pustoaico?
Pe moment nu am putut respira,dupa luni de zile in care parintii mei se certasera daca sa vin sau nu la academia Easton,tatal meu fusese singurul care considerase tot timpul ca ar trebui sa vin.Chiar si Scott a carui idee fusese sa merg pentru a o urma pe Felicia Reynolds-ea a venit aici pentru anul de junior si apoi pentru cel de senior-iar apoi a plecat la
Dartmouth.Dar tatal meu a fost de acord inca din prima zi.Mi-a trimis echipamentul de lacrosse si tenisi pentru fotbal,si-a petrecut numeroase ore la telefon cu departamentul financiar.
M-am uitat in ochii tatalui meu,la fel de albastri ca ai mei,si am vazut ca nu se temea ca nu aveam sa ma descurc aici,ci se intreba cum avea el sa se descurce acasa fara mine.(...)
-Nu trebuie sa merg neaparat aici,am spus chiar daca stiam ca vroiam sa fiu aici foarte mult.Am vazut acest loc frumos si stiam ca daca as renunta la acest loc m-as intoarce acasa moarta sufleteste.Am decis sa continui:Putem pleca acasa chiar acum daca vrei.Trebuie doar sa spui cuvantul!
Pe chipul tatalui meu a aparut un zambet:
-Da,de parca as face eu vreodata asa ceva.Mersi de oferta
Am zambit si eu:
-Nicio problema.
-Te iubesc,pustoaico.Stiam asta,mi-o aratase cand ma sustinuse sa ajung aici.Era intr-un fel eroul meu.
-Si eu te iubesc,tata!
Ne-am imbratisat,am plans amandoi si inainte sa-mi dau seama ne-am luat ramas bun.
Daca v-a placut acest capitol,lasati un comentariu in care sa-mi spuneti ce vreti sa cititi la aceasta rubrica in urmatoarea saptamana.
.jpg)
