THE LYING GAME:PROLOG(tradus in lb.romana de mine)

 
 M-am trezit intr-un puternic miros de picioare,intr-o cada roz nefamiliara.Un teanc de Maxime statea langa toaleta,pe periuta de dinti de pe chiuveta era pasta de dinti verde.Oglinda arata ca cerul era intunecat si ca era luna plina.Ce zi era?Unde eram?Intr-o casa de baieti?(dupa dezordine)De abia imi mai puteam aduce aminte ca numele meu era Sutton Mercer si ca traiesc in Tucson,Arizona.Nici macar nu stiam unde mi-e poseta si unde mi-am parcat masina.De fapt ce fel de masina conduc?Mi-a furat-o cineva?
 “Emma?”intreba o voce de baiat din camera alaturata."Esti acasa?"
 "Sunt ocupata"raspunse o voce grabita.
  O fata inalta,subtire cu parul incalcit inchis in fata eiv intra in baie. “Hey! “am spus eu enervata de nepolitetea acestei fete."E cineva aici!"am strigat eu din cada.Mi-am simtit trupul cuprins de moleseala,ca si cum as fi dormit.Cand mi-am privit trupul am fost socata sa vad ca palpaia.O data se vedea,apoi nu se mai vedea.Ciudat rau!Cineva sigur mi-a facut ceva!
"Am nevoie de ajutor!"am stigat ridicandu-ma cu greu din cada."Esti surda?"Niciun raspuns din partea ei.Continua sa se parfumeze cu parfum de lavanda.
 Usa se deschide larg din nou si in baie intra un adolescent nebarbierit,caruia ii cazu privirea pe tricoul fetei,pe care scria:NEW YORK NEW YORK ROLLER COASTER."Nu stiam ca esti inauntru,Emma."
 "Serios?N-ai vazut ca era usa inchisa?"Emma il impinse afara si se intoarse la treburile ei in timp ce eu continuam sa strig:“Hey!”
 In final,ea a privit in sus.Ochii mei s-au repezit la oglinda si am observat ceva terifiant.
Emma arata exact ca mine.
Si eu nu eram acolo.
Emma se intoarse si iesi din baie,am urmat-o,ca si cum cineva ma tragea dupa ea.Cine era fata asta?De ce aratam identic?De ce eram invizibila?Si de ce nu-mi puteam aduce aminte nimic?Imi aduc aminte mancarea si sucul meu preferat,muzica preferata si mirosul din camera mea.Dar toate lucrurile importante eram in ceata,ca si cum nu as fi avut memorie.Nu-mi puteam aduce aminte ce am facut in vacantele de vara,cine m-a sarutat prima oara si cum era sa simt razele soarelui pe chipul meu si sa dansez pe melodia favorita.Si cu fiecare secunda care trecea,totul devenea mai confuz.
Ca si cum dispaream.
M-am concentrat mai tare si am auzit un tipat inabusit.Si era ca si cum eu eram altcineva.In timp ce ochii mi se inchideau am vazut o figura neclara,umbre in picioare peste mine.
"Dumnezeule mare"am soptit.
Nu ma mai miram ca Emma nu ma putea vedea.Nu ma miram ca nu eram in oglinda.Nu eram cu adevarat acolo.
Eram moarta.

Posted in: Primele capitole din cartile voastre favorite